• Prima pagina
•  
• Modulele LEGIS
•  
• Functionare
•  
• Clientii nostri
•  
• Testeaza gratuit
•  
• Contact

Legislatia Uniunii Europene privind politicile sociale si ocuparea fortei de munca

I. Introducere

Politicile sociale si ocuparea fortei de munca acopera domenii vaste, dar strans legate intre ele. Dintre aceste domenii se pot mentiona : legislatia muncii si conditiile de lucru, egalitatea de sanse intre barbati si femei, protectia sociala, protectia muncii, eliminarea excluderii sociale si lupta impotriva discriminarii, crearea unui sistem de dialog social functional atat la nivel de intreprindere, de ramura, national, cat si comunitar, care sa asigure consultarea partenerilor sociali in luarea celor mai importante decizii economico-sociale.
Implementarea politicilor in fiecare domeniu este insotita de programe specifice, planuri de actiune si masuri ce sunt luate pentru punerea in practica a acestor politici.

II. Politicile sociale si ocuparea fortei de munca

1. Temeiul juridic
Temeiul juridic al definirii si aplicarii politicii sociale se regaseste in dispozitiile Tratatului instituind Comunitatea Europeana referitoare la asigurarea liberei circulatii a persoanelor (articolele 39-42) si dreptul de stabilire (articolele 43-48) in contextul pietei unice.
Prin adoptarea, in 1992, odata cu Tratatul de la Maastricht, a Protocolului privind politica sociala (anexat Tratatului instituind Comunitatea Europeana), statele membre si-au exprimat dorinta ca Uniunea sa continue eforturile in domeniu. Mai mult, conform protocolului, Uniunea putea „recurge la institutiile, procedurile si mecanismele prevazute de Tratat in scopul adoptarii actelor si deciziilor necesare pentru a pune in practica acest acord”. In urma intrarii in vigoare in 1999 a Tratatului de la Amsterdam, Protocolul privind politica sociala a fost incorporat in Tratatul instituind Comunitatea Europeana.
Ca urmare a acestor modificari, in prezent, baza legala a politicii sociale europene se regaseste in Tratatul instituind Comunitatea Europeana, in primul rand sub forma unor dispozitii cu caracter de principiu si „orizontal” – trebuind sa fie respectate de oricare din celelalte politici comunitare si de actele normative care le materializeaza. Ele sunt completate de dispozitii speciale privind politica sociala, care se regasesc in Titlul XI, Capitolul 1 (articolele 136-145) ale aceluiasi tratat.
Astfel, Art. 2 arata ca intre obiectivele Comunitatii, si deci si ale Uniunii in ansamblul sau, se numara „un nivel inalt de ocupare a fortei de munca si de protectie sociala, si asigurarea egalitatii intre barbati si femei”, iar Art. 3 prevede ca – in vederea realizarii scopurilor aratate – in toate activitatile sale Comunitatea va urmari eliminarea inegalitatilor si promovarea egalitatii intre barbati si femei. Art. 12 al Tratatului interzice discriminarea pe baza de cetatenie, in timp ce Art. 141 intareste principiul nediscriminarii dintre barbati si femei. De asemenea, Art. 13 da posibilitatea institutiilor Uniunii sa intreprinda actiuni de sine statatoare pentru combaterea diverselor forme de discriminare. Articolele 136 si 137 vizeaza promovarea masurilor de combatere a excluderii sociale. Promovarea egalitatii privind persoanele cu deficiente este impusa de Art. 95, in timp ce Art. 119 impune principiul platii egale pentru munca egala.
Rolul partenerilor sociali este recunoscut in Tratatul de la Amsterdam prin Art. 137, prin care statele membre trebuie sa asigure un dialog intre angajati si angajatori. La nivelul Comunitatii, Comisia Europeana are sarcina de a promova consultarile cu patronatele si sindicatele si sa ia masurile considerate necesare pentru facilitarea dialogului prin acordarea unui sprijin echilibrat partilor (Art. 138).

2. Obiective
Politica sociala se numara printre competentele partajate intre statele membre si Uniune, in unele dintre componentele acesteia, Uniunea fiind chemata sa asigure numai o coordonare a politicilor nationale, in timp ce in altele poate initia masuri ale caror modalitati de aplicare concrete sunt lasate in seama statelor membre. Carta Sociala Europeana (atat in forma sa initiala, semnata la Torino in 1961, cat si in cea revizuita in 1996), Cartea Alba „Politica Sociala Europeana” (1993), precum si „Carta comunitara privind drepturile sociale fundamentale” (1989) au stabilit obiectivele politicii sociale. Obiectivele se refera la:
· promovarea ocuparii fortei de munca;
· imbunatatirea conditiilor de viata si de munca;
· protectie sociala corespunzatoare;
· asigurarea unui dialog intre angajati si angajatori;
· dezvoltarea resurselor umane in vederea obtinerii si mentinerii unei rate inalte de ocupare a fortei de munca;
· combaterea excluderii sociale.
Obiectivul referitor la obtinerea si mentinerea unei rate inalte de ocupare a fortei de munca se va face fara subminarea concurentei. Pentru atingerea acestui obiectiv, Comunitatea si statele membre au dezvoltat Strategia europeana de ocupare a fortei de munca, strategie axata pe urmatoarele linii directoare:
· masuri si actiuni de ocupare a fortei de munca;
· spirit antreprenorial;
· adaptabilitate;
· sanse egale.
Adoptarea directivelor se face de catre Consiliu in procedura de codecizie cu Parlamentul European, dupa consultarea prealabila a Comitetului Economic si Social si a Comitetului Regiunilor (Art. 137). Aceasta procedura se aplica in domenii ca: sanatate si securitate in munca, conditii de munca, integrarea persoanelor excluse de pe piata fortei de munca, informarea si consultarea angajatilor, sanse egale pentru barbati si femei cu referire la accesul si mentinerea pe piata muncii si tratament egal la locul de munca ca si la incurajarea combaterii excluderii sociale. Consiliul adopta actele normative in aceste domenii cu majoritate calificata.
Pentru alte domenii, Consiliul are nevoie de unanimitate in adoptarea actelor normative. Aceste domenii se refera la: protectia sociala, protectia angajatilor in momentul incheierii contractului de munca, reprezentarea si apararea intereselor colective ale angajatilor, conditiile de angajare a persoanelor din terte tari cu resedinta pe teritoriul Comunitatii, ca si contributiile financiare pentru promovarea ocuparii fortei de munca si crearea de locuri de munca.
Statele membre au competente in reglementarea drepturilor la asociere, la greva, precum si a conditiilor de salarizare.

3. Ocuparea fortei de munca
La Consiliul European de la Essen (1995) au fost identificate cinci domenii prioritare de actiune pentru ocuparea fortei de munca:

• promovarea investitiilor in invatamantul profesional,
• reducerea costurilor indirecte ale fortei de munca,
• cresterea economica bazata pe ocuparea intensiva a fortei de munca,
• cresterea eficientei utilizarii fortei de munca,
• intarirea masurilor de ajutorare a grupurilor expuse riscului excluderii de pe piata muncii.

Acestor prioritati Comisia Europeana le-a raspuns prin comunicarea sa privind „Dezvoltarea sistemelor de ocupare a fortei de munca in Uniunea Europeana progrese recente si tendinte” [COM (95) 465].
Ocuparea fortei de munca a fost declarata ca obiectiv prioritar al Uniunii prin modificarile aduse tratatelor constitutive prin Tratatul de la Amsterdam. Ca urmare, guvernele statelor membre au hotarat sa sprijine dezvoltarea unei strategii coordonate la nivel comunitar privind ocuparea fortei de munca. Dezvoltarea strategiei se bazeaza pe:

• luarea in considerare a ocuparii fortei de munca in formularea si implementarea politicilor si activitatilor la nivelul Comunitatii;
• introducerea la nivelul Comunitatii a mecanismelor de coordonare, cum ar fi:
• un raport anual comun al Consiliului si al Comisiei privind ocuparea fortei de munca, pe baza caruia Consiliul European sa adopte concluzii;
• adoptarea de catre Consiliu, la propunerea Comisiei, a unor linii directoare privind ocuparea fortei de munca si care sa ia in considerare politica economica;
• un sistem de monitorizare privind implementarea liniilor directoare, din care sa poata fi facute recomandari statelor membre asupra politicilor privind ocuparea fortei de munca;
• crearea unui Comitet pentru ocuparea fortei de munca care sa promoveze coordonarea politicilor statelor membre privind ocuparea fortei de munca si piata muncii, si care sa formuleze opinii pertinente fata de aceste subiecte;
• adoptarea de catre Consiliu a unor masuri de incurajare, sub forma unor proiecte pilot.

La Consiliul European extraordinar de la Luxemburg din 1997 au fost adoptate liniile directoare ale politicii in domeniul ocuparii fortei de munca:
· imbunatatirea masurilor si actiunilor de ocupare a fortei de munca. Dintre aceste masuri se pot enumera cele referitoare la:
- ajutorarea tineretului a si a adultilor ce nu a avut un loc de munca in ultimele luni prin programe de formare profesionala;
- revizuirea sistemelor de asistenta prin care somerii sa poata accede la un loc de munca sau la un curs de formare profesionala;
- revizuirea sistemelor de invatamant, care sa duca la reducerea numarului de tineri ce parasesc scoala si introducerea de programe scolare care sa fie in concordanta cu cerintele pietei muncii.
· dezvoltarea spiritului antreprenorial. In acest sens, statele membre au fost chemate sa adopte o legislatie clara, stabila si previzibila pentru crearea de noi afaceri, sa reduca barierele administrative pentru intreprinderile mici si mijlocii. De asemenea, au fost chemate sa ia masuri in vederea reducerii impozitarii fortei de munca, in special a celei necalificate, si a reducerii cotelor de TVA aplicate serviciilor ce folosesc munca intensiva.
· incurajarea adaptabilitatii in afaceri. Partenerii sociali negociaza acorduri care sa duca la modernizarea organizarii muncii prin care sa se ajunga la un echilibru intre flexibilitate si securitate, cum ar fi: numarul anual de zile de munca, extinderea sistemului timpului partial de munca sau a muncii cu jumatate de norma, reducerea numarului de ore de munca. Statele membre iau in considerare posibilitatea includerii in legislatie a unor tipuri de contracte flexibile care sa diversifice formele de ocupare a fortei de munca.
· intarirea politicilor privind sansele egale. Prin aceste politici, statele membre urmaresc sa reduca diferenta dintre ratele de angajare dintre barbati si femei, incurajand angajarea femeilor. De asemenea, sunt puse in aplicare masuri care au in vedere imbunatatirea relatiilor dintre viata de familie si munca, cum ar fi: intreruperea temporara a muncii, acordarea de concedii pentru ingrijirea copiilor, contracte de munca cu durata fractionata.
Aceste linii directoare au fost transpuse in politici nationale prin planurile nationale de actiune pentru ocuparea fortei de munca, elaborate de statele membre si supuse spre examinare Comisiei si Consiliului.
Consiliul European de la Köln din 1999 a imbunatatit Strategia europeana de ocupare a fortei de munca, hotarand ca acesta trebuie sa tina seama de toti factorii economici ce afecteaza situatia fortei de munca. Reuniunea a declansat asa-numitul ”Proces de la Köln” de urmarire si ameliorare continua a strategiei de ocupare a fortei de munca, expresie a importantei acesteia pentru Uniune, si a incurajat dialogul dintre toate partile implicate in politica economica si intarirea increderii in raporturile lor, in vederea asigurarii cresterii economice si a crearii de locuri de munca, obiectivul major al „Pactului european de ocupare a fortei de munca”, adoptat de Consiliul European de la Köln (1999).
Elementele esentiale ale Pactului sunt:
- coordonarea politicii economice si imbunatatirea relatiilor dintre dezvoltare si politicile monetare, bugetare si fiscale, avand ca scop o dezvoltare economica neinflationista (procesul Koln);
- dezvoltarea in continuare si o mai buna implementare a strategiei coordonate de ocupare a fortei de munca (procesul Luxemburg);
- o ampla reforma structurala care sa duca la imbunatatirea capacitatii si eficientei pietei muncii si a pietei bunurilor, serviciilor si capitalului (procesul Cardiff).
Liniile directoare pentru anul 2000 constau intr-un pachet de documente ce cuprind, in afara de liniile directoare, si Decizia Consiliului de infiintare a Comitetului privind ocuparea fortei de munca (Decizia nr. 2000/98/CE) si recomandarile Comisiei privind implementarea politicilor in statele membre. In politicile pe anul 2000 se subliniaza intarirea rolului serviciilor de ocupare a fortei de munca in domeniul public (PES).
Prezentarea obiectivelor strategice pe perioada 2000–2005 a avut loc cu ocazia Consiliului European de primavara de la Lisabona (2000).
Consiliul a luat in vedere schimbarile profunde ce au loc in societate, globalizarea reprezinta pentru Europa o intensificarea a concurentei in toate sectoarele economice in timp ce dezvoltarea si diversificarea tehnologiilor informationale poate duce la o schimbare radicala a intregului sistem de invatamant si educatie, deschizand perspectivele posibilitatii de a invata si a acumula cunostinte pe tot parcursul vietii.
Consiliul a stabilit ca obiectiv strategic fundamental ca, pana in anul 2010, UE sa devina cea mai competitiva economie bazata pe cunoastere.
S-a considerat ca cea mai importanta problema a majoritatii statelor membre o reprezinta somajul. Eradicarea somajului poate fi facuta daca vor avea loc reforme consistente in domeniul ocuparii fortei de munca, vor fi inlaturate obstacolele existente si se vor folosi resursele necesare.
Eradicarea somajului pana in anul 2010 a fost definita ca o alta prioritate a Uniunii Europene.
Daca pana la reuniunea de la Lisabona, strategia europeana se baza pe masuri luate la nivel national si comunitar, odata cu publicarea liniilor directoare pe anul 2000, ocuparea fortei de munca capata o dimensiune locala. La nivel local se pot dezvolta strategii care sa tina cont de particularitatile locale si de avantajele comparative oferite de aceste particularitati. Dintre aceste avantaje se pot enumera:
- proximitatea – autoritatile locale sunt cele mai in masura sa evalueze problemele si sa dea solutii;
- putere economica – autoritatile locale au la dispozitie un buget ce poate fi folosit in crearea directa de locuri de munca, ca raspuns la cerere;
- puterea de a lua decizii – avand la dispozitie bugetul, autoritatile locale pot stimula forta de munca prin intermediul intreprinderilor locale;
- contact strans cu societate informationala – datorita legaturilor cu institutiile de invatamant si cu firmele de tehnica de calcul, autoritatile locale pot furniza accesul la informatii si la tehnologii de comunicare.
Dintre masurile si actiunile intreprinse pentru punerea in aplicare a strategiei pot fi amintite urmatoarele actiuni cu caracter general:
- Initiativa Comisiei din 1996 intitulata „Actiuni pentru ocuparea fortei de munca in Europa: Pactul de Incredere”, avand ca obiective majore implicarea tuturor partilor, a face din forta de munca o problema pan-europeana si a lupta impotriva somajului intr-o perspectiva pe termen mediu si lung.
- Incheierea de „pacte teritoriale pentru ocuparea fortei de munca”, avand ca obiectiv capacitatea autoritatilor locale de a crea noi locuri de munca in zone cu somaj ridicat.
- Initiative de dezvoltare si ocupare a fortei de munca la nivel local;
- Analize, cercetari si cooperari care sa duca la o politica activa de informare si la identificarea si diseminarea celor mai bune practici;
- Asistenta financiara acordata intreprinderilor mici si mijlocii ce creeaza noi locuri de munca;
- In vederea exploatarii si utilizarii eficiente a surselor posibile de creare de locuri de munca, in 1996, Comisia a lansat comunicarea „Sa utilizam serviciile”. Comunicarile din anii urmatori se refereau la locurile de munca create de intreprinderile mici si mijlocii si de industria turismului.
- Posibilitatea crearii de noi locuri de munca in societatea informationala a fost studiata in Raportul privind oportunitatile de ocupare a fortei de munca in societatea informationala: „Exploatarea potentialului revolutiei informationale”, raport urmat de comunicarea Comisiei din anul 2000 „Strategii de creare de locuri de munca in societatea informationala”;
- Comunicarea Comisiei COM (1998) 219 privind munca ilegala. Ca urmare a acestui comunicari a fost adoptata rezolutia referitor la codul de conduita privind cooperarea dintre autoritatile statelor membre in vederea combaterii obtinerii de beneficii transnationale de pe urma securitatii sociale si care contribuie la frauda si combaterea muncii la negru ca si la angajarea fortei de munca din alte tari. S-a decis astfel asupra unui program de cooperare si asistenta administrativa reciproca.
- Adoptarea Directivei nr. 99/85/CE prin care, pe baza experimentala, pentru serviciile ce folosesc munca intensiva se aplica cote reduse de TVA .
- „Modernizarea serviciilor de ocupare a fortei de munca in domeniul public” (PES) care sa vina in sprijinul Strategiei Europene de ocupare a fortei de munca (Comunicarea Comisiei din anul 1998). In acest comunicat sunt cuprinse concluziile consultarilor rezultate in urma lansarii Cartii Verzi din 1997;
- Lansarea in anul 2001 a „Planului de Actiune privind Mobilitatea si Forta de munca calificata” [COM (2002) 72]. Prin planul de actiune Comisia promoveaza obiective care sa conduca la o piata a muncii mai deschisa si usor accesibila, punandu-se accentul pe promovarea resurselor umane.
- Crearea retelei „EURES”, care vine in ajutorul persoanelor in cautarea unui loc de munca. Reteaua faciliteaza mobilitatea in interiorul Comunitatii fiind constituita de 450 de consilieri pe probleme de ocupare a fortei de munca.
La randul sau, Fondul Social European reprezinta principalul instrument financiar pentru actiuni structurale al Uniunii Europene ce prevede mijloacele de punere in aplicare a obiectivelor Strategiei europene de ocupare a fortei de munca: protectia si promovarea fortei de munca, combaterea somajului, a discriminarii si a excluderii sociale.
Fondul finanteaza acele actiuni ale statelor membre pe perioada 2000-2006 (Regulamentul nr. 1784/1999) care au ca scop prevenirea si combaterea somajului, dezvoltarea resurselor umane si integrarea sociala pe piata muncii, sanse egale pentru barbati si femei, dezvoltare durabila si coeziune economica si sociala. Asistenta este acordata pe baza prioritatilor nationale stabilite in planurile nationale de actiune pentru ocuparea fortei de munca a fiecarui stat.

4. Legislatia muncii si conditiile de munca
Imbunatatirea conditiilor de lucru si a respectarii drepturilor muncitorilor sunt unele din cele mai importante obiective ale Uniunii, prin care aceasta urmareste ca dezvoltarea pietei unice sa nu fie insotita de scaderea standardelor de lucru si de distorsiuni. Prioritatile Comunitatii in domeniul legislatiei muncii se indreapta spre definirea cerintelor minime de lucru si nu spre armonizarea legislatiei.

Conditiile de munca
In cea mai mare masura, imbunatatirea acestora este de competenta statelor membre, prin intermediul legislatiilor nationale. Comisia Europeana considera ca este util sa defineasca cerintele minime la nivel european sau cel putin sa examineze principalele probleme in domeniu.
In acest context, chiar daca fixarea salariilor se face de catre partenerii sociali, Comisia si-a exprimat opinia fata de drepturile muncitorilor la un venit echitabil [COM (93) 388].
La protejarea angajatilor au contribuit cele trei directive adoptate referitoare la concedierile colective de personal (Directiva nr. 98/59/CE), transferul intreprinderilor (Directiva nr. 2001/23/CEE) si insolvabilitatea angajatorilor (Directiva nr. 80/987/CEE). Mai mult, Consiliul a adoptat si Directiva nr. 91/533/CEE, prin care angajatorii au obligatia de a-si informa angajatii asupra conditiilor aplicabile contractului de munca, ca si Directiva nr. 91/383/CEE referitoare la contractele de munca pe durata fixa sau nedeterminata.
Alte directive adoptate au fost cele privind protectia femeilor insarcinate (Directiva nr. 92/85/CEE), a protectiei tinerilor angajati (Directiva nr. 94/33/CEE), Directiva nr. 96/71/CE referitoare la conditiile de lucru aplicabile angajatilor detasati pentru a presta servicii temporare intr-un alt stat. In ceea ce priveste organizarea timpului de lucru au fost adoptate decizii care sa protejeze sanatatea si siguranta angajatilor din diferite sectoare (transport rutier, naval), cum ar fi directivele nr. 93/104/CE, 99/63/CE si 99/95/CE.
Comisia a introdus procedura de consultare si informare a angajatilor [COM (95) 547] prin care se doreste ca un numar de propuneri ce contin prevederi referitoare la participarea angajatilor sa-si gaseasca rezolvare.
In acest sens, in 2002 a fost adoptata Directiva nr. 2002/14/CE a Parlamentului European si a Consiliului ce stabileste cadrul general de informare si consultare a angajatilor in Comunitatea Europeana ca si Directiva nr. 2001/86/CE si Regulamentul nr. 2001/2157 privind statutul societatii comerciale europene.
Prioritatile Comunitatii se indreapta spre un acord privind standardele sociale minime in care sa fie luate in considerare atat schimbarile rapide din domeniul muncii cat si de diferentele dintre statele membre.

Sanatatea si protectia muncii
Obiectivele specifice stabilite in diferitele programe de actiune referitoare la sanatatea si protectia muncii sunt:
- imbunatatirea conditiilor de lucru prin cresterea sigurantei si protectia sanatatii angajatilor;
- cunoasterea cauzelor accidentelor de munca si a bolilor profesionale, identificarea si evaluarea riscurilor si implementarea de metode eficiente de urmarire si prevenire a acestora;
- promovarea si dezvoltarea unei culturi privind sanatatea si siguranta in munca.
Transpunerea in practica a acestor obiective a fost facuta prin adoptarea unui program comunitar privind siguranta, igiena si protectia sanatatii la locul de munca, prevazut a se desfasura pe perioada 1996-2000 [COM (95) 282]. In prezent, legislatia privind sanatatea si protectia muncii are trei componente:
a) asigurarea generala a sanatatii si protectiei muncii, ce cuprinde masuri luate ca urmare a directivei-cadru 89/391/CEE referitoare la drepturile si responsabilitatile angajatilor si angajatorilor;
b) protectia impotriva riscurilor, ce cuprinde masuri luate ca urmare a directivei-cadru 89/1107/CEE referitoare la riscurile expunerii la agenti chimici, fizici sau biologici.
c) prevederi exhaustive, ce acopera anumite grupuri vulnerabile sau ocupatii.
Directivele-cadru sunt completate cu directive privind grupuri specifice de angajati, locul de munca sau substante, respectiv agenti specifici.
Reteaua Europeana de Organizarea Muncii (EWON) are ca scop dezvoltarea unor noi forme de organizare a muncii si intreprinde o serie de actiuni bazate pe schimbul de experienta intre Statele Membre. Pentru culegerea si diseminarea informatiilor tehnice, economice si stiintifice privind sanatatea si siguranta in munca ca si pentru promovarea schimburilor de informatii si experiente intre statele membre, a fost infiintata Agentia Europeana de Siguranta si Sanatate in Munca, cu sediul la Bilbao (Regulamentul nr. 2062/94/CE).
In 2002 a fost adoptata noua „Strategie a Comunitatii privind sanatatea si siguranta in munca”, ce acopera perioada 2002-2006 [COM/2002/118].
Prin aceasta strategie este abordata o noua cultura a muncii care tine seama de calitatea muncii, prevenirea riscurilor si construirea de parteneriate.

5. Protectia sociala
Sistemele de securitate sociala din statele membre nu au la baza acelasi model, dat fiind traditia, istoria si cultura specifice fiecarei tari. Din acest motiv, nu se poate vorbi de armonizarea acestor sisteme, dar trebuie avute in vedere masuri si actiuni care sa nu aduca prejudicii drepturilor fundamentale, in special a liberei circulatii a persoanelor, si la agravarea disparitatilor regionale. Acestea au fost motivele lansarii, in anul 1990, a programului „MISEP”, ce are ca obiectiv promovarea schimburilor de informatii privind sistemele si politicile de protectie sociala din statele membre.
Chiar daca politica privind protectia sociala este responsabilitatea fiecarui stat, Comisia a considerat ca poate veni in ajutor, prin promovarea unor masuri de cooperare si actiuni comune. Astfel in 1995, a fost lansata „Comunicarea privind viitorul protectiei sociale”, ce propune un cadru european de dezbatere a acestui domeniu. Drept urmare, in 1997, comunicarea „Modernizarea si imbunatatirea protectiei sociale in Uniunea Europeana” prezinta propuneri specifice de sprijin la nivel european. La baza comunicatului sta conceptul prin care protectia sociala trebuie privita ca un factor productiv si cel privind intarirea legaturilor dintre protectia sociala si politica de ocupare a fortei de munca. In 1998 este publicat „Raportul privind protectia sociala in Europa” (1997) in care sunt revazute masurile adoptate de statele membre si analizate tendintele sistemelor de protectie sociala.
In anul 2000, Consiliul a hotarat constituirea Comitetului pentru Protectie Sociala (Decizia nr. 2000/436), cu responsabilitati in urmarirea evolutiei politicilor de protectie sociala si schimburi de informare si de experienta intre statele membre si este adoptata „Agenda privind politica Sociala” [COM (2000) 379] care, printr-o serie de actiuni si initiative, sa duca la modernizarea modelului social european.

Grupurile cu nevoi speciale
Masurile privind grupurile de persoane cu nevoi speciale, cum ar fi persoanele in varsta sau persoanele cu deficiente, au inceput sa fie adoptate dupa intrarea in vigoare a Tratatului de la Amsterdam. Se poate mentiona lansarea initiativei „TIDE” (Decizia 93/512/CEE) care vine in sprijinul stimularii tehnologiilor ce faciliteaza integrarea persoanelor cu deficiente si a persoanelor in varsta ca si continuarea sistemului de informare „Handynet” (Decizia 89/658/CEE). Programul „HELIOS”, desfasurat in perioada 1993 – 1996, a sprijinit integrarea persoanelor cu deficiente. Programul s-a desfasurat la nivel local, cu ajutorul organizatiilor non-guvernamentale implicate in reabilitare functionala si in integrare educationala (Decizia 93/136/CEE). Programul a fost complementat cu sistemul computerizat de informare si documentare „Handynet” - faza a doua.
Alte masuri intreprinse de Comisie au fost cele legate de angajarea persoanelor cu deficiente (Decizia nr. 86/379/CEE si Rezolutia Consiliului din 1999 privind sanse egale de angajare a persoanelor cu deficiente) sau cea referitoare la integrarea copiilor si a tinerilor cu deficiente in sistemul normal de invatamant.
Pe baza comunicarii „Sanse egale pentru persoanele cu deficiente”, Comisia pregateste o noua politica in favoarea persoanelor cu deficiente, bazata pe egalitatea de sanse si cooperarea cu asociatiile din domeniu.
Odata cu desavarsirea pietei interne unice, Comisia a facut o analiza a implicatiilor economice si sociale a imbatranirii populatiei si a revazut legislatia existenta pentru a propune noi masuri la nivelul Comunitatii [COM (90) 80]. Astfel, este adoptata Decizia nr. 91/49/CEE referitoare la actiunile Comunitatii privind persoanele de varsta a treia in care se subliniaza contributia pozitiva a persoanelor in varsta la dezvoltarea Comunitatii, comunicatul referitor la sprijinirea actiunilor in favoarea persoanelor in varsta [COM (95) 53] sau initiativa „TIDE”.
In ceea ce priveste schemele suplimentare de pensii, Comisia a lansat in anul 1991 o comunicare [SEC (91) 1332] privind rolul acestora in protectia sociala. Dat fiind importanta coordonarii schemelor la nivelul Comunitatii, a fost lansata spre dezbatere Cartea Verde privind pensiile suplimentare in cadrul pietei interne unice [COM (97) 283], urmata de Directiva 98/49/CE referitoare la protejarea drepturilor persoanelor privind pensia suplimentara.
Pentru a raspunde schimbarilor demografice si a schimbarilor intervenite pe piata muncii, Consiliul a adoptat o rezolutie privind schemele flexibile de pensionare (1993) ca si comunicarea „Catre o Europa a tuturor varstelor” (1999/221).

Asigurarile sociale si libera circulatie a persoanelor
Pentru a nu prejudicia dreptul de libera circulatie a persoanelor, Consiliul a adoptat Regulamentul nr. 1408/71/CEE ce prevede coordonarea legislatiei nationale privind asigurarile sociale. Regulamentul prevede protejarea drepturilor de asigurari sociale ale persoanelor ce-si schimba domiciliul dintr-un stat membru in altul. Procedurile de aplicare a legislatiei se regasesc in Regulamentul nr. 574/72/CEE. Comisia a facut o propunere de imbunatatire a celor doua regulamente, propunere aflata la Parlament pentru a fi examinata [COM (98) 779].
Simplificarea procedurilor administrative si schimbul de date dintre statele membre cu privire la persoanele ce-si schimba domiciliul a fost lansata prin programul „TESS”. Programul a fost initiat pentru dezvoltarea serviciilor telematice concepute pentru coordonarea schemelor de securitate sociala intre statele membre (Regulamentul nr. 99/307/CEE).
Pentru combaterea fraudelor in domeniul asigurarilor sociale si a muncii ilegale, a fost adoptata o rezolutie referitoare la codul de conduita privind cooperarea intre autoritatile statelor membre. Conform rezolutiei, autoritatile statelor membre se ajuta reciproc prin furnizare de date si de informatii.

Integrarea sociala
Masurile de integrare sociala s-au bazat pe analiza comparativa a politicilor existente in statele membre (Rezolutia din 1989 privind combaterea excluderii sociale), analiza ce face obiectul Comunicarii Comisiei „Intensificarea luptei impotriva excluderii sociale: promovarea integrarii” (1992). Prin acest comunicat sunt stabilite liniile directoare de actiune, tinand cont de principiul subsidiaritatii. In sprijinul actiunilor de integrare sociala, in special cele privind informarea cetatenilor, Comisia colaboreaza cu organizatiile voluntare si cu fundatiile de profil [COM (97) 241].
Pentru a dezvolta modele de actiune preventive care sa combata excluderea sociala si a saraciei, Comisia a stabilit un program de actiune pe termen mediu pentru grupurile defavorizate (Decizia nr. 89/457/CEE) si se propune crearea unui Fond European pentru Refugiati pentru protejarea acestei categorii (Decizia nr. 2000/596/CE).

6. Dialogul social
Dialogul cu partenerii sociali reprezinta piatra de temelie a modelului social european. Rolul acestuia a fost mentionat in strategia de ocupare a fortei de munca si in Pactul European de Ocupare a fortei de munca.
Primele progrese au fost facute odata cu adoptarea Directivei nr. 96/34/CE privind concediul parental. Directiva nr. 97/81 se refera la acordul dintre partenerii sociali, prin care reprezentantii marilor industrii au hotarat ca muncitorii implicati in forme flexibile de munca sa primeasca un tratament comparabil cu a celor ce lucreaza cu contracte de munca cu norma intreaga. In 1999 se semneaza un nou acord-cadru ce stipuleaza principiile referitoare la contractele de munca pe termen fix (Directiva nr. 99/70/CE).
In ceea ce priveste relatiile dintre conducerile companiilor si sindicate, Comisia a dezvoltat o procedura de continuare a dialogului, manifestata prin opinii comune. Opiniile comune au fost exprimate asupra domeniilor prioritare la nivel european cum ar fi: educatie si formarea personalului, organizarea pietei muncii sau politica economica.
In 1970 a fost infiintat Comitetul Permanent privind Ocuparea Fortei de Munca, responsabil cu asigurarea continuarii dialogului dintre Consiliu, Comisie si partenerii sociali in vederea facilitarii coordonarii politicilor privind ocuparea fortei de munca. In 1998 au avut loc reforme ale comitetului privind compozitia si modul sau de functionare si au fost infiintate comitete sectoriale de dialog social care au inlocuit comitetele ce exprimau opinii comune ca si grupurile de lucru informale (Decizia nr. 98/500/CE).
Dintre dialogurile sociale sectoriale se pot aminti cele din domeniul agriculturii, din sectorul cailor ferate sau al transportului naval (Directiva nr. 99/63/CE). In urma acestor dialoguri au fost stabilite elemente esentiale privind relatiile de munca, cum ar fi cele legate de numarul maxim de ore de munca prestate saptamanal, perioade de odihna, durata pauzelor sau durata maxima a schimburilor de noapte.

7. Egalitatea de sanse intre barbati si femei
Egalitatea dintre barbati si femei este un principiu de baza al democratiei.
Cu toate acestea, inegalitatile continua sa existe, numarul femeilor fiind preponderent in ocuparea locurilor de munca mai putin avantajoase, precum cele ocazionale sau a celor cu durata fractionata. Pentru a pune in aplicare principiul conform caruia femeile ar trebui sa primeasca aceeasi plata cu barbatii pentru aceeasi munca prestata, Comisia a adoptat o serie de masuri, printre care:
a) Masuri ce promoveaza accesul la munca si invatamant profesional:
- stabilirea principiului „plata egala pentru munca egala” prin Directiva nr. 75/117/CEE, suplimentat cu un cod de conduita privind masurile ce trebuie luate pentru a asigura implementarea efectiva a principiului platii egale.
- egalitatea de sanse privind accesul la munca, invatamant profesional, avansare in cariera si conditii de munca (Directiva nr. 76/207/CE), prin care se prevede eliminarea discriminarilor (directe sau indirecte), in mod special a celor legate de statutul marital sau familial.
- egalitatea de sanse intre barbatii si femeile ce desfasoara activitati economice pe cont propriu (Directiva nr. 86/613/CEE), inclusiv activitatile agricole;
b) Masuri de protectie sociala:
- aplicarea progresiva a tratamentului egal privind regimul legal de securitate sociala (Directiva nr. 79/7/CE) privind protectia impotriva riscurilor la imbolnaviri, invaliditate, batranete, accidente de munca, boli profesionale, somaj si asistenta sociala;
- aplicarea egalitatii de tratament privind regimul ocupational al asigurarilor sociale (Directiva nr. 86/378/CE);
- reconcilierea vietii de familie cu a vietii profesionale (concediu parental) (Directiva nr. 96/34/CE, ca si Recomandarea nr. 92/241/CEE privind ingrijirea copiilor);
- imbunatatirea sanatatii si securitatii femeilor insarcinate sau care alapteaza (Directiva nr. 92/85/CEE).
c) Masuri privind demnitatea la locul de munca:
- Directiva 97/80/CE privind sarcina probatorie in cazurile de discriminare sexuala, potrivit careia acuzatii au sarcina de a demonstra ca nu au violat principiul tratamentului egal;
d) Masuri de combatere a violentei si a exploatarii sexuale a femeilor:
- Comunicarea Comisiei privind combaterea traficului de fiinte umane si combaterea exploatarii sexuale a copiilor si pornografiei juvenile, in urma careia au fost facute doua propuneri de decizii aflate in prezent in dezbatere. Prima propunere se refera la combaterea traficului de fiinte umane iar cea de-a doua se refera la combaterea exploatarii sexuale a copiilor si la pornografie, un accent deosebit punandu-se pe folosirea internet-ului (96/700/JHA).
- Intre statele membre a fost initiat un program de schimb de informatii privind traficul de fiinte umane, programul „STOP”, urmat de programul „STOP II” ce a fost finalizat in anul 2002.
- Decizia nr. 2000/293/CE privind desfasurarea programului „Daphne”, ce cuprinde masuri de prevenire a violentei impotriva copiilor, a tinerilor si a femeilor, program prevazut a se desfasura pe perioada 2000-2003.
e) Masuri de promovare a cooperarii:
- Regulamentul Consiliului nr. 2836/98 referitor la integrarea problemelor de egalitate intre sexe in politicile de dezvoltare a cooperarii.
- Comunicarea Comisiei si Rezolutia Consiliului privind „Femeile si stiinta” avand ca scop dezvoltarea unei strategii care sa tina cont de implicarea femeilor in cercetare (Rezolutia nr. 99/716).
In formularea si implementarea masurilor, Comisia este ajutata de un Comitet Consultativ pentru sanse egale intre barbati si femei (Directiva nr. 82/43/CEE). La nivelul Consiliului au fost adoptate o serie de recomandari, dintre care se pot mentiona cele referitoare la „participarea echilibrata a barbatilor si femeilor in procesul luarii deciziilor” (1996) ca si comunicatul privind „Incorporarea sanselor egale in toate politicile si activitatile Comunitatii”. La nivelul Parlamentului European functioneaza, din 1984, Comitetul Parlamentar pentru Drepturile Femeilor.
Promovarea masurilor specifice privind egalitatea dintre barbati si femei s-a facut printr-o serie de programe de actiune multianuale dezvoltate si implementate cu ajutorul statelor membre. De asemenea, Comisia prezinta rapoarte periodice privind integrarea principiului egalitatii dintre barbati si femei in Uniunea Europeana in care sunt prezentate dezvoltarile si tendintele politicii in domeniu. In raportul anual pe anul 1999 au fost prezentate noile abordari ale mileniului urmator [COM (99) 106]. In acest sens a fost adoptata Directiva nr. 2000/78/CE ce stabileste cadrul general pentru tratament egal in ocuparea fortei de munca.

8. Lupta impotriva rasismului si xenofobiei
Chiar daca pana in 1999 nu a existat o baza legala explicita pentru dezvoltarea unei politici autentice care sa combata rasismul si xenofobia, totusi dupa 1986, a fost adoptat un raport al Parlamentului European privind situatia rasismului in statele membre. Au urmat o serie de masuri intreprinse in cadrul politicii in domeniile justitiei si afacerilor interne (Actiunea comuna 96/443/JHA), iar anul 1997 a fost declarat „Anul european de lupta impotriva rasismului”.
In acelasi an a fost infiintat Centrul European de Monitorizare privind Rasismul si Xenofobia (Regulamentul nr. 97/1035/CE) ce se ocupa de studierea acestor fenomene. In 1998 Comisia a prezentat planul de actiune impotriva rasismului, bazate pe urmatoarele componente:
- initiative legislative adoptate in baza Art. 13 al Tratatului instituind CE;
- integrarea luptei impotriva rasismului in politicile si programele Comunitatii;
- dezvoltarea unor noi modele de lupta impotriva rasismului;
- intarirea retelei de informare si comunicare.
In baza acestui plan de actiune, statele membre au fost incurajate sa intocmeasca planuri nationale de combatere a rasismului.