În fapt, chestiunea accesării în limita a 1/12 din prevederile bugetului anului precedent este tratată în articolul 37 alin.(1) din Legea 500/2002 privind finanțele publice, care stabilește următoarele:
”(1) Dacă legile bugetare nu au fost adoptate cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar, Guvernul îndeplineşte sarcinile prevăzute în bugetul anului precedent, limitele lunare de cheltuieli neputând depăşi de regula 1/12 din prevederile bugetelor anului precedent, cu excepţia cazurilor deosebite, temeinic justificate de către ordonatorii principali de credite, sau, după caz, 1/12 din sumele propuse în proiectul de buget, în situaţia în care acestea sunt mai mici decât cele din anul precedent.”
Deși nu ne propunem, prin demersul de față, să interpretăm prevederile art. 37 alin.(1) din actul normativ menționat, acesta fiind destul de lămuritor, totuși pentru a delimita problematica din titlu, este necesar să aducem în atenție corelări cu alte prevederi legale din alte acte normative, împreună cu care acesta se aplică și care nefiind consacrate explicit nicăieri, pun în dificultate, sub aspectul oportunității de aplicare, unele entități publice.
În esență, textul de lege citat conferă posibilitatea unei entități publice care nu are siguranța bugetului pe anul următor, întrucât legea bugetară pentru anul urmator nu a fost adoptată în termenul legal și corelativ nici bugetul propriu, ca până la adoptarea legii bugetare, ea să aiba acces la resurse provizorii în limita a 1/12 din bugetul anului precedent sau, după caz, în limita a 1/12 din sumele propuse în proiectul de buget al anului următor, dacă acestea sunt inferioare valoric sumelor din anul precedent, pentru a derula diferite proiecte.
Un astfel de proiect poate fi, spre exemplu, satisfacerea necesității unei entități publice de a se bucura fără întrerupere, de produse sau servicii, procurate prin contracte anuale de achizitii, prin prelungirea acestora sub imperiul art. 165 alin.(1) din Normele de aplicare a legii nr. 98/2016 privind achizitiile publice - HG nr. 395/2016, în primele 4 luni ale anului ce urmează anului în care au fost încheiate aceste contracte.
Din textul de lege al dispozitiei mentionate, reiese că aceasta implică verificarea întrunirii cumulative a 4 cerințe, expuse în cuprinsul alin.(1) literele a) – d), cu consecința legitimării unei autorități contractante la exercitarea dreptului de a prelungi, prin act adițional, durata unui acord-cadru sau contract de achiziție publică anume, marcat de 5 caracteristici expuse în textul alin.(1), teza 1.
Astfel, pentru a fi în măsură să aplicăm art. 165 alin.(1), la prelungirea duratei unui contract, este necesar ca acel contract să fie de achiziție publică, să aibă ca obiect furnizarea de produse sau prestarea de servicii, cu caracter de regularitate, data încheierii contractului să fie în anul precedent și din clauzele contractuale să reiasă explicit că durata acestuia încetează normal la data de 31 decembrie a anului în care a fost încheiat, dată ce coincide, deloc întâmplător, cu data încetării exercițiului bugetar anual potrivit art. 2 alin.(1) pct. 1 din Legea 500/2002 ”privind finanțele publice”.
Art.2 alin.(1) pct.1 din Legea 500/2002 ”privind finanțele publice”, prevede:
”(1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:
1. an bugetar - anul financiar pentru care se aproba bugetul; anul bugetar este anul calendaristic care începe la data de 1 ianuarie şi se încheie la data de 31 decembrie.„
Prin urmare, dacă cel puțin una din cele 5 exigenţe cerute imperativ de art. 165 alin.(1), teza 1, nu se confirmă sau dacă legea bugetară pe anul următor este adoptată până la data de 28 decembrie a anului precedent, atunci aceste circumstanţe se opun aplicării art. 165 alin.(1) din HG 395/2016, întrucât în aceste situații, instituției achizitoare nu îi mai este îngăduit să acceseze pană la 1/12 din bugetul anului precedent pentru a derula contractul prelungit după expirarea exercițiului bugetar anual.
Apreciem că, în ipoteza în care toate cerinţele consacrate de art 165 alin.(1) sunt îndeplinite, iar legea bugetară este adoptată cu depășirea termenului legal, respectiv după data de 28 decembrie a anului precedent, atunci art. 165 alin.(1) poate fi utilizat la prelungirea contractului și respectiv, pentru accesul la fondurile provizorii anterior mentionate, cu condiția să-l valorificăm o singură dată, pentru o singură prelungire cu un interval de 4 luni maxim.
În caz contrar, dacă intenționăm să prelungim de mai multe ori, cu intervale scurte de câte o lună sau două, vom constata după prima prelungire prin act adițional, a duratei contractului, că circumstanțele de fapt s-au schimbat și nu se mai suprapun peste cele din lege, pentru că data încetării contractului, actualizată prin actul aditional, va fi cu totul alta decât cea cerută de lege – 31 decembrie a anului precedent, astfel încât art. 165 alin.(1) din HG 395/2016 nu va mai fi susceptibil de aplicare şi corelativ nici art. 37 alin.(1) din legea finanţelor publice.
Reiterăm că, în opinia noastră, rațiunea instituirii art. 165 alin.(1) din HG 395/2016 tinde să fie, în corelare cu prevederile art. 2 alin.(1) pct. 1, 6, 31, ale art.4, ale art.11, ale art.14, ale art.16 si ale art.37 alin.(1) din Legea 500/2002, împreună cu care acesta se aplică, aceea că, în condițiile în care o autoritate contractantă cu statut de parte într-un contract anual de achiziție publică, nu este sigură de bugetul pe anul următor ( de ex., pentru perioada ianuarie – decembrie 2024), pentru că legea bugetară nu a fost încă adoptată, ea să aibă totuși posibilitatea de a beneficia, neîntrerupt, de produse și servicii și în primele 4 luni ale anului următor (de ex., în perioada ianuarie-aprilie 2024), până la aprobarea legii bugetare și implicit, a bugetului propriu.
Așadar, împrejurarea prelungirii duratei contractului în temeiul art. 165 alin(1) din Normele Legii 98/2016, reprezintă un context care legitimează o autoritate achizitoare să dobândească acces la fonduri provizorii de până la 1/12 din bugetul aferent anului precedent, pentru a derula contractul prelungit.
Prevederile art. 2 alin.(1) pct. 1, 6, 31; art.4; art.11; art.14; art.16 și ale art. 37 alin.(1) si (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, dispun dupa cum urmeaza:
Articolul 2
” (1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:
1. an bugetar - anul financiar pentru care se aproba bugetul; anul bugetar este anul calendaristic care începe la data de 1 ianuarie şi se încheie la data de 31 decembrie;
6. buget - document prin care sunt prevăzute şi aprobate în fiecare an veniturile şi cheltuielile sau, după caz, numai cheltuielile, în funcţie de sistemul de finanţare a instituţiilor publice;
31. lege bugetară anuală - lege care prevede şi autorizează pentru fiecare an bugetar veniturile şi cheltuielile bugetare, precum şi reglementări specifice exerciţiului bugetar. ”
Articolul 4
”(1) Legea bugetară anuală prevede şi autorizează, pentru anul bugetar, veniturile şi cheltuielile bugetare, precum şi reglementări specifice exerciţiului bugetar.
(2) Sumele aprobate, la partea de cheltuieli, sub forma creditelor de angajament şi creditelor bugetare, în cadrul cărora se angajează, se ordonanţează şi se efectuează plăţi, reprezintă limite maxime care nu pot fi depăşite.
(3) Angajarea cheltuielilor din bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) se face numai în limita creditelor de angajament şi în scopurile pentru care au fost aprobate.
(4) Angajarea cheltuielilor peste creditele de angajament şi utilizarea creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate atrag răspunderea celor vinovaţi, în condiţiile legii.
(5) Pentru acţiunile anuale şi multianuale se înscriu în buget, distinct, creditele de angajament şi creditele bugetare.
(6) În vederea realizării acţiunilor anuale şi multianuale, ordonatorii de credite încheie angajamente legale, în limita creditelor de angajament aprobate prin buget pentru anul bugetar respectiv.”
Principiul anualităţii
Articolul 11 alin.(1)
”(1) Veniturile şi cheltuielile bugetare sunt aprobate prin lege pe o perioada de un an, care corespunde exerciţiului bugetar.”
Articolul 14
”(1) Cheltuielile bugetare au destinaţie precisă şi limitată şi sunt determinate de autorizările conţinute în legi specifice şi în legile bugetare anuale.
(2) Nici o cheltuiala nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) şi nici angajată şi efectuată din aceste bugete, dacă nu exista baza legală pentru respectiva cheltuiala.”
Articolul 16
”(1) Bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele instituţiilor publice autonome, bugetele creditelor externe contractate sau garantate de stat, bugetele fondurilor externe nerambursabile, bugetul trezoreriei statului şi bugetele instituţiilor publice se aproba astfel:
a) bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele creditelor externe contractate sau garantate de stat şi bugetele fondurilor externe nerambursabile, prin lege;
b) bugetele instituţiilor publice autonome, de către organele abilitate în acest scop prin legi speciale;
c) bugetele centralizate ale instituţiilor publice finanţate parţial de la bugetele prevăzute la lit. a), prin lege, ca anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite, detaliate la nivel de capitol şi de titluri de cheltuieli; aprobarea bugetelor pe instituţii şi detalierea acestora la nivel de subcapitol şi paragraf, precum şi la nivel de articol şi alineat se realizează de ordonatorul principal de credite, în termenul prevăzut la alin. (2).
d) bugetele instituţiilor publice finanţate integral din bugetele prevăzute la lit. a), de către ordonatorul de credite ierarhic superior al acestora;
e) bugetele instituţiilor publice care se finanţează integral din venituri proprii, de către organul de conducere al instituţiei publice şi cu acordul ordonatorului de credite ierarhic superior;
f) bugetul trezoreriei statului, prin hotărâre a Guvernului.
(2) Bugetele prevăzute la alin. (1) lit. d) şi e) se aproba în termen de 15 zile de la data publicării legii bugetare anuale sau a legii de rectificare în Monitorul Oficial al României, Partea I.”
NOTĂ: Opinia expusă este personală și nu reprezintă punctul de vedere oficial al angajatorului.
Autor: Cecilia IONESCU - Jurist
Imagine de Towfiqu barbhuiya pe Unsplash
Daca ti-a placut acest articol si vrei sa fii la curent cu ultimele informatii legislative, urmareste-ne pe Facebook, selecteaza din meniul "Following/Urmareste" casuta "See first/Vezi mai intai".
Multumim!
Copyright © 2004-2024. Toate drepturile rezervate LEGIStm.
iLegis
Legislatie Romaneasca
Legislatie Europeana
Practica Judiciara
Jurisprudenta Romaneasca si Europeana