În ultimii ani, din ce în ce mai mulți operatori economici, supuși controalelor Curții de Conturi, se confruntă cu imperativul aducerii la îndeplinire, în condițiile și în termenele stabilite în decizii, a măsurilor dispuse de Curtea de Conturi pentru remedierea erorilor/abaterilor de la legalitate și regularitate, cât și pentru recuperarea unor prejudicii constatate în evidențele lor.
În cele ce urmează, cât și în articole viitoare, ne propunem să venim în sprijinul celor interesați și preocupați de implementarea măsurilor Curții de Conturi, cu recomandări generale de punere în aplicare a acestor măsuri, în contextul semnalării unor aspecte relevante care, de cele mai multe ori, s-a constatat că, involuntar, sunt trecute cu vederea.
Astfel, în urma finalizării unui control al Curții de Conturi la un operator economic, soldat cu constatări valorificate în decizii de măsuri, inclusiv privind dispunerea recuperării unor prejudicii, este recomandabil ca operatorul economic să abordeze cu maximă seriozitate și să demareze cu celeritate, diligențe de aducere la îndeplinire a măsurilor Curții de Conturi, chiar în paralel cu eventuala contestare a deciziilor organului de control.
În contextul dat, precizăm că noțiunile de ”prejudiciu”, ”legalitate”, ”regularitate”, au accepțiunea consacrată de Punctul 5, liniuțele 31, 23 si 38 din Regulamentul din 29.05.2014, ”privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități”, aprobat prin Hotărârea nr. 155/2014 a Plenului Curții de Conturi,(denumit în continuare Regulamentul din 29.05.2014), respectiv:
”În înţelesul prezentului regulament, conform standardelor de audit proprii, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
Din acest punct de vedere, atragem atenția că operatorul economic supus controlului, trebuie să fie conștient de faptul că prin eventuala contestare a deciziilor Curții de Conturi, pe calea prevazută de lege (procedura administrativă prealabilă, conform pct. 204 din Regulamentul din 29.05.2014, urmată de acțiune în instanța de contencios administrativ, conform pct. 227-228 din Regulamentul din 29.05.2014), el își exercită DREPTUL său de a verifica existența prejudiciului și/sau a erorii/abaterii constatate în evidențele sale, însă prin aceasta nu-și îndeplinește OBLIGAȚIA dispusă în sarcina sa, de punere în executare a măsurilor cuprinse în decizii.
Punctele 204, 227 și 228 din Regulamentul din 29.05.2014 ”privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi precum si valorificarea actelor rezultate din aceste activități”, aprobat prin Hotărârea nr. 155/2014 a Plenului Curții de Conturi, stabilesc următoarele:
Pct. 204 - ”Împotriva măsurilor dispuse prin decizie, precum şi a termenului stabilit pentru ducerea la îndeplinire a unora dintre aceste măsuri, în termen de 15 zile calendaristice de la data primirii acesteia, conducătorul entităţii verificate poate depune/transmite contestaţie la structura Curţii de Conturi care a emis decizia. Contestaţia la decizia emisă de structura de specialitate a Curţii de Conturi reprezintă procedură administrativă prealabilă obligatorie pentru exercitarea dreptului la acţiune în contencios administrativ.”
Pct. 227 - ”Împotriva încheierii emise de comisia de soluţionare a contestaţiilor prevăzută la pct. 213, conducătorul entităţii verificate poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, în termen de 15 zile calendaristice de la data confirmării de primire a încheierii, în condiţiile legii contenciosului administrativ.”
Pct. 228 - ”Competenţa de soluţionare a sesizării formulate de conducătorul entităţii împotriva încheierii pronunţate de comisiile de soluţionare a contestaţiilor aparţine instanţelor de contencios administrativ, aşa cum acestea au fost indicate la pct. 223 lit. e), în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.”
Marcarea acestei distincții este necesară pentru ca, în raportările ulterioare controlului, din cadrul acțiunilor Curții de Conturi de verificare a stadiului de îndeplinire a măsurilor din decizii (raportul de follow-up reglementat de pct. 230 – 238 din Regulamentul din 29.05.2014), operatorul economic să expună diligențele pe care le-a întreprins efectiv pentru ducerea la îndeplinire a acestor măsuri, respectiv să se plieze pe interesul primar al organului emitent al măsurilor, interesat, în principal, de conformare.
Într-o asemenea situație, existând dovada efectuării minimale a unor demersuri de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse, este de așteptat ca și organul de control să răspundă cu bunăvoință, acordându-i, mai lesne, operatorului economic, noi termene de prelungire pentru implementarea măsurilor, totodată fiind astfel evitate și eventuale repercursiuni ale pasivității, cum sunt cele consacrate de cel puțin pct. 241 litera b) din Regulament.
Punctul 241 - ”În procesul de valorificare a constatărilor înscrise în actele de control, organele de urmărire penală competente vor fi sesizate în următoarele cazuri:
a)în raportul întocmit de auditorii publici externi s-a consemnat existenţa unor fapte pentru care există indicii că au fost săvârşite cu încălcarea legii penale;
b)conducerea entităţii verificate nu a dispus şi nu a urmărit recuperarea prejudiciului;
c)în actele de control întocmite de auditorii publici externi s-a consemnat furnizarea de către entitatea verificată a unor informaţii pentru care există indicii că ar putea fi nereale.”
Pe de altă parte, semnalăm că, deși pare un non-sens ca simultan, operatorul economic să conteste existența prejudiciului și/sau a abaterii identificate de Curtea de Conturi și totodată, să întreprindă, pe cale amiabilă sau judiciară, diligențe reparatorii pentru un prejudiciu și/sau o abatere cu existență contestată, deci incertă, cu toate acestea , apreciem că o astfel de abordare este menită să scutească operatorul economic de consecințele grave consacrate de art. 64 alin.(1) și (2) din Legea 94/1992, republicată, ”privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi”, pe care le poate atrage prin neconformarea la măsurile de recuperare a prejudiciilor.
Art. 64 din Legea 94/1992, stabilește că:
”(1)Nerecuperarea prejudiciilor, ca urmare a nedispunerii şi a neurmăririi de conducerea entităţii a măsurilor transmise de Curtea de Conturi, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2)Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a fost săvârşită din culpă, pedeapsa este amenda.”
De asemenea, această modalitate are și mai multi sorți de izbândă în perspectiva recuperării prejudiciului și remedierii erorii/abaterii în interiorul termenului de prescripție legal al dreptului material la acțiune, precum și al termenelor de implementare stabilite în decizia Curții de Conturi, cu atât mai mult cu cât legea prin art. 413 alin.(1) pct.1 și alin.(2) Noul Cod de Procedură Civilă, permite operatorului economic să ceară suspendarea judecării litigiului de recuperare a prejudiciului cu existență contestată până la soluționarea definitivă a cauzei ce vizează contestarea deciziei Curții de Conturi și respectiv validarea existenței prejudiciului constatat în decizie.
Potrivit art. 413 alin.(1) pct. 1și alin.(2) din Noul Cod de Procedură Civilă:
”Instanța poate suspenda judecata:
1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.
Suspendarea va dura până când hotărârea pronunțată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă.”
Partea 2 | Partea 3 | Partea 4 | Partea 5 | Partea 6 | Partea 7
Autor: Cecilia IONESCU - Jurist
Imagine: Unsplash
Daca ti-a placut acest articol si vrei sa fii la curent cu ultimele informatii legislative, urmareste-ne pe Facebook, selecteaza din meniul "Following/Urmareste" casuta "See first/Vezi mai intai".
Multumim!
Copyright © 2004-2022. Toate drepturile rezervate LEGIStm.
iLegis
Legislatie Romaneasca
Legislatie Europeana
Practica Judiciara
Jurisprudenta Romaneasca si Europeana