Mini-îndrumar privind punerea în aplicare a măsurilor dispuse în decizii de către Curtea de Conturi a României - Partea a IV-a

Comisia de cercetare patrimonială

În urma controlului Curții de Conturi, stabilirea întinderii prejudiciului actualizat și acționarea în direcția recuperării acestuia, devin obligații ale entității verificate, aşa cum dispun prevederile art. 33 alin.(3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi:

”În situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate.”

Astfel, în materia aducerii la îndeplinire a obligaţiei de stabilire şi recuperare a prejudiciului ce i-a fost pus în sarcină, entitatea verificată e datoare să întreprindă diligențe concrete, în condițiile legii, care au ca scop și ca efect atingerea finalității cerute în măsura Curții de Conturi.

Pe acest plan, o atenţie deosebită se impune a fi acordată activităţii de cercetare patrimonială internă, prealabilă angajării răspunderii în repararea prejudiciului.

Reglementări sumare privind activitatea de cercetare patrimonială derulată de entitatea verificată, se regăsesc în Capitolul III - Răspunderea patrimonială din Legea 53/2003 - Codul Muncii, republicat, cu modificările ulterioare.

Art.254 din Capitolul III din Codul Muncii:

„(1) Salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor.

 

(2) Salariaţii nu răspund de pagubele provocate de forţa majoră sau de alte cauze neprevăzute care nu puteau fi înlăturate şi nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.

 

(3) În situaţia în care angajatorul constată că salariatul său a provocat o pagubă din vina şi în legătură cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o notă de constatare şi evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul părţilor, într-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicării.

 

(4) Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul părţilor, conform alin. (3), nu poate fi mai mare decât echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie.”

Art. 255 din Capitolul III din Codul Muncii:

„(1) Când paguba a fost produsă de mai mulţi salariaţi, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabileşte în raport cu măsura în care a contribuit la producerea ei.

 

(2) Dacă măsura în care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinată, răspunderea fiecăruia se stabileşte proporţional cu salariul său net de la data constatării pagubei şi, atunci când este cazul, şi în funcţie de timpul efectiv lucrat de la ultimul său inventar.”

Pe această cale, semnalăm că practica unor entităţi de a tinde la suprapunerea activităţii de cercetare disciplinară peste activitatea de cercetare patrimonială, este eronată, cele doua tipuri de cercetări fiind separate nu doar sub aspectul reglementării legislative („Răspunderea disciplinară” e consacrată în Capitolul II din Codul Muncii, în timp ce „Răspunderea patrimonială” e prevăzută în Capitolul III din Codul Muncii), dar şi sub aspectul scopurilor si finalitaţilor cu totul distincte.

În ce priveşte cercetarea patrimonială, aceasta debutează, de regulă, cu desemnarea de către Conducerea entităţii verificate, a unei comisii interne, abilitată ca, într-o perioadă rezonabilă de timp, să cerceteze patrimonial abaterea de la legalitate şi regularitate care a determinat producerea prejudiciului, constatată în decizia Curţii de Conturi, cu finalitatea elaborării şi supunerii spre aprobarea Conducerii entităţii, a unui raport cuprinzând constatări, concluzii şi propuneri de măsuri.

Pentru eficienţa cercetării, apreciem că este util ca, în chiar actul de numire al comisiei, să fie enumerate obiectivele urmărite prin cercetarea patrimonială, respectiv: stabilirea întinderii prejudiciului actualizat, cu prezentarea modului de calcul; identificarea persoanelor răspunzătoare şi a cotei individuale de participare la producerea pagubei; identificarea individuală a întrunirii condiţiilor de atragere a răspunderii patrimoniale (calitatea de salariat la angajatorul păgubit, fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, vinovăţia) conform art. 254 alin.(1) Codul Muncii; eventual, derularea procedurii de reparare amiabilă prin redactarea şi comunicarea notelor de constatare şi evaluare a pagubei - art. 254 alin.(3) Codul Muncii şi dupa caz, alte deziderate.

În ce priveşte componenţa comisiei interne de cercetare, regulile de bună practică şi cel puţin prevederile art. 21 alin.(1) si (2) din Legea nr. 202/2002 privind „egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi”, cer ca numărul membrilor să fie redus şi impar, cu o participare echilibrată a ambelor sexe, competenţele profesionale ale membrilor să fie raportate la natura obiectivelor urmărite şi la complexitatea cercetării, de regulă fiind de preferat un economist, un specialist tehnic şi un consilier juridic care au finalizat stagiul profesional, iar membrii să nu fie numiţi dintre salariaţii între care există raporturi ierarhice directe, legături de rudenie sau afinitate, nici duşmănii de notorietate.

Potrivit dispoziţiilor art. 21alin.(1) şi (2) din Legea nr. 202/2002 privind „egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi":

„(1) Autorităţile publice, centrale şi locale, unităţile economice şi sociale, precum şi partidele politice şi alte entităţi nonprofit, care îşi desfăşoară activitatea în baza unor statute proprii, promovează şi susţin participarea echilibrată a femeilor şi bărbaţilor la conducere şi la decizie.

 

(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi la nominalizarea membrilor şi/sau participanţilor în orice consiliu, grup de experţi şi alte structuri lucrative manageriale şi/sau de consultanţă.”

Se impune ca repere similare privind ascendentul ierarhic, egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, legăturile de rudenie sau afinitate şi duşmăniile cunoscute, să fie avute în vedere şi în raport cu salariaţii a căror activitate asociată abaterii ce a determinat producerea prejudiciului, este cercetată patrimonial.

De asemenea, apreciem că, în ipoteza în care printre salariaţii cu atribuţii în domeniul abaterii de la legalitate şi regularitate care a determinat producerea prejudiciului, se regăsesc angajaţi cu funcţii de conducere, componenţa comisiei interne este obligatoriu să includă salariaţi care ocupă funcţii de rang cel puţin egal, pe considerentul că un salariat cu funcţie de execuţie nu este susceptibil să aibă capacitatea să înţeleagă şi să evalueze cu acurateţe, la un nivel cel puţin egal, sfera şi limitele de răspundere ale unui angajat cu funcţie şi responsabilitate superioară.

Respectarea cerinţelor menţionate permite fluenţa, profesionalismul şi obiectivitatea cercetării patrimoniale, întrunirea cu uşurinţă în şedinţe de lucru a comisiei, departajarea facilă între membri cu poziţii opuse şi asigură condiţii optime de desfăşurare a activităţii comisiei şi de atingere a dezideratelor propuse, cu atât mai mult cu cât prin efectuarea activităţii de cercetare patrimonială, entitatea verificată poate proba efectuarea unor acte minimale ce tind la implementarea măsurilor dispuse de Curtea de Conturi.

În contextul relevat anterior, practica unor entităţi verificate, de a genera aparența implementării, prin constituirea repetată de comisii și de supracomisii interne de cercetare patrimonială, fără concluzii după cercetări îndelungate de luni sau chiar ani de zile sau prin numirea unor comisii interne inactive, ai căror numeroşi membri pare că nu se pot întruni în 12 luni calendaristice pentru a desfășura activitate de cercetare patrimonială, fiind împiedicați ori de restricțiile pandemice ori de numeroasele deplasări în interes de serviciu în afara zonei de activitate a comisiilor, nu este susceptibilă, pe termen lung, să valoreze conformare, neavând nici măcar caracterul unor acte pregătitoare.

Vezi toata seria M.I. Aplicarea Masurilor Curtii de Conturi

Partea 1 | Partea 2 | Partea 3 | Partea 5 | Partea 6 | Partea 7

Autor: Cecilia IONESCU - Jurist

Imagine: Unsplash

Daca ti-a placut acest articol si vrei sa fii la curent cu ultimele informatii legislative, urmareste-ne pe Facebook, selecteaza din meniul "Following/Urmareste" casuta "See first/Vezi mai intai".

Multumim!

Copyright © 2004-2022. Toate drepturile rezervate LEGIStm.