Protecția maternității și prestațiile de maternitate

În urma primului război mondial, prin Tratatul de pace de la Versailles, fostele state beligerante au hotărât crearea unor instituţii specializate care să se ocupe de problemele muncii şi securităţii sociale. Aşa s-a născut Organizaţia Internaţională a Muncii (O.I.M.) la 11 aprilie 1919, ocazie cu care a fost ales directorul primului Birou Internaţional al Muncii.

Între cele două războaie mondiale, O.I.M. ca instituţie autonomă în cadrul Societăţii naţiunilor, a acţionat, printre altele, pentru promovarea zilei de muncă de 8 ore, reducerea şomajului, crearea sistemului securităţii sociale, protecţia maternităţii, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă a femeilor şi tinerilor.

În anul 1964 a fost adoptat Codul european de securitate socială care a intrat în vigoare în anul 1968, cod care stabileşte valori minime de protecţie pe care statele trebuie să le asigure în 9 domenii de securitate socială şi precizează diverse condiţii de acordare.

Spre deosebire de Convenţia O.I.M. nr. 102/1951, privind norme minimale de securitate socială, care a fost destinată mai ales ţărilor mai puţin dezvoltate, Codul european a fost adoptat cu intenţia de a se institui o normă superioară de securitate socială. Domeniile de securitate socială prevăzute de Cod sunt: îngrijirile medicale, indemnizaţiile de boală, prestaţiile de şomaj, de bătrâneţe, în caz de accidente de muncă şi boală profesională, prestaţiile acordate familiilor, prestaţiile de maternitate, invaliditate şi pentru urmaşi.

În prezent, Uniunea Europeană promovează echilibrul între viața de familie si cea profesională, susținând protecţia maternităţii, prestaţiile de maternitate, încurajând tatăl nou-născutului să se implice activ în creşterea acestuia.

In România, și tații își pot lua concediu pentru creşterea copilului până la doi ani – aceasta fiind una dintre cele mai lungi perioade din UE.

Legislaţia națională a muncii, în special Codul Muncii din 24 ianuarie 2003, republicat prevede obligaţii si proceduri pentru angajator precum si drepturi pentru angajate pe perioada de graviditate, lăuzie și alăptare. Spre exemplu, solicitarea, la angajare, a testelor de graviditate este interzisă iar femeile gravide, lăuzele şi cele care alăptează nu pot fi obligate să presteze muncă de noapte. 

De asemenea, concedierea salariaţilor nu poate fi dispusă  pe durata în care femeia salariată este gravidă, în măsura în care angajatorul a luat cunoştinţă de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere, pe durata concediului de maternitate, pe durata concediului pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani.

Protecţia maternității și prestaţiile de maternitate ocupă un loc important și în cadrul legislației medicale și de protecție socială, sferă reglementată de către Guvern prin următoarele acte:

1. Ordonanţa de urgenţă nr. 111 din 8 decembrie 2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, cu modificările şi completările ulterioare,
2. Ordonanţa de urgenţă nr. 148 din 3 noiembrie 2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, cu modificările şi completările ulterioare,
3. Ordonanţa de urgenţă nr. 158 din 17 noiembrie 2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi completările ulterioare,
4. Ordonanţa de urgenţă nr. 96 din 14 octombrie 2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă, cu modificările şi completările ulterioare,
5. Hotărâre a Guvernului nr. 537/2004 - Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgență a Guvernului nr. 96/2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru mai multe informatii ne gasiti si pe Facebook.

Text: Ion NISTOR - consilier juridic

Foto: pexels.com

Testeaza acum aplicatia iLegis

Copyright © 2004-2018. Toate drepturile rezervate LEGIS TM.