1. Generalități
Potrivit Statutului cadrelor militare, cadrele militare au următoarele îndatoriri principale:
a)să fie loiale şi devotate statului român şi forţelor sale armate, să lupte pentru apărarea României, la nevoie până la sacrificiul vieţii, să respecte şi să apere valorile democraţiei constituţionale;
b)să respecte jurământul militar şi prevederile regulamentelor militare, să execute întocmai şi la timp ordinele comandanţilor şi ale şefilor, fiind responsabile de modul în care îndeplinesc misiunile ce le sunt încredinţate. Cadrelor militare nu li se poate ordona şi le este interzis să execute acte contrare legii, obiceiurilor războiului şi convenţiilor internaţionale la care România este parte; neexecutarea ordinelor în aceste condiţii nu atrage răspunderea penală şi civilă a subordonaţilor;
c)să preţuiască onoarea şi gloria de lupta ale forţelor armate ale României, ale armei şi unităţii din care fac parte, precum şi demnitatea gradului şi a uniformei militare pe care le poarta;
d)să-şi perfecţioneze pregătirea profesională, să asigure instruirea temeinică şi educarea subordonaţilor şi să apere drepturile acestora;
e)să acţioneze pentru întreţinerea regulamentară şi menţinerea în stare de operativitate a tehnicii şi armamentului şi pentru folosirea şi administrarea eficienta a bunurilor din dotare;
f)să păstreze cu stricteţe secretul militar, de stat şi de serviciu, precum şi caracterul confidenţial al unor activităţi şi documente.
Cadrele militare în activitate au obligaţia să participe la misiuni în afara teritoriului statului român, în funcţie de cerinţele Ministerului Apărării Naţionale, pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate de România prin convenţii şi tratate internaţionale.
2. Răspunderea disciplinară, materială, civilă sau penală a cadrelor militare potrivit Legii nr. 80 din 11 iulie 1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare
Încălcarea de către cadrele militare, cu vinovăţie, a îndatoririlor de serviciu angajează răspunderea acestora disciplinară, materială, civilă sau penală, după caz.
Cadrele militare răspund individual pentru faptele şi actele proprii sancţionate de lege, săvârşite atât în exercitarea atribuţiilor de serviciu ori în legătură cu acesta, cât şi în afara serviciului.
Sunt absolvite de orice răspundere cadrele militare care prin exercitarea, în limitele legii, a atribuţiilor de serviciu au cauzat vătămări unor persoane ori au adus prejudicii patrimoniului acestora.
Constituie abateri disciplinare faptele săvârşite cu vinovăţie de către cadrele militare prin care au încălcat normele legale, regulamentele militare, ordinele şi dispoziţiile legale ale comandanţilor/şefilor ierarhici, dacă acestea nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate infracţiuni, potrivit legii penale.
Codul Penal din 17 iulie 2009 actualizat (Legea nr. 286/2009) cuprinde o serie de prevederi legale aplicabile cadrelor militare, respectiv tuturor militarilor:
Titlul X - Infracţiuni contra securităţii naţionale: art. 394-412
Titlul XI - Infracţiuni contra capacităţii de luptă a forţelor armate: art. 413-437
Capitolul I - Infracţiuni săvârşite de militari: art. 413-431
Capitolul II - Infracţiuni săvârşite de militari sau de civili: art. 432-437
Titlul XII - Infracţiuni de genocid, contra umanităţii şi de război: art. 438-445
Capitolul I - Infracţiuni de genocid şi contra umanităţii: art. 438-439
Capitolul II - Infracţiuni de război: art. 440-445
Răspunderea materială a militarilor intervine potrivit Ordinului nr. M.64 din 10 aprilie 2024 pentru aprobarea Instrucţiunilor de aplicare în Ministerul Apărării Naţionale a Ordonanţei Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor.
3. Sancţiuni disciplinare
Cadrelor militare li se pot aplica următoarele sancţiuni disciplinare:
a)avertisment;
b)mustrare scrisă;
c)diminuarea soldei de funcţie cu un procent de până la 10% pe o perioadă de maximum 3 luni;
d)diminuarea soldei de comandă cu un procent de 5-10% pe o perioadă de maximum 3 luni;
e)amânarea înaintării în gradul următor pe timp de un an sau 2 ani;
f)retrogradarea în funcţie până la cel mult nivelul gradului deţinut;
g)trecerea în rezervă.
Pentru aceeaşi abatere se poate aplica doar o singură sancţiune disciplinară.
Sancţiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 6 luni de la data constatării, dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârşirii faptei; termenul de 6 luni este termen de prescripţie, iar cel de 2 ani este termen de decădere.
Termenul de 6 luni prevăzut la alin. 3 se suspendă, de drept, pe perioada şi în situaţiile următoare:
a)de la data sesizării, în condiţiile legii, a organelor de urmărire penală şi până la data soluţionării definitive a cauzei, dacă pentru fapta care constituie abatere disciplinară s-a dispus sesizarea organelor de urmărire penală;
b)de la data suspendării raporturilor de serviciu şi până la data reluării activităţii;
c)pe durata concediilor, permisiilor, învoirilor, misiunilor, stării de captivitate ori în alte situaţii de absenţă motivată, în condiţiile legii.
Prin excepţie de la prevederile alin. 3, sancţiunile disciplinare se pot aplica după expirarea termenului de 2 ani de la data săvârşirii faptei, doar în situaţia în care organele de urmărire penală sesizate decid că fapta săvârşită nu constituie infracţiune şi comunică decizia după expirarea acestui termen.
În situaţia prevăzută la alin. 5, sancţiunea se aplică în termen de cel mult 6 luni de la data comunicării deciziei organului de urmărire penală, care este termen de decădere.
4. Competențe privind aplicarea sancțiunilor
Sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 35 alin. 1 lit. a)-d) se aplică de către:
a)comandanţii/şefii unităţilor militare în care sunt încadrate cadrele militare care au săvârşit abaterile disciplinare;
b)comandanţii/şefii unităţilor militare în care sunt detaşate cadrele militare care au săvârşit abaterile disciplinare;
c)comandanţii/şefii ierarhici ai celor prevăzuţi la lit. a) şi b).
Sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 35 alin. 1 lit. e) şi f) se aplică de către comandanţii/şefii care au competenţe de numire în funcţii.
Sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 35 alin. 1 lit. g) se aplică de către conducătorul instituţiei militare.
Pe timpul stării de urgenţă, de asediu, de mobilizare şi pe timp de război, sancţiunile disciplinare pentru cadrele militare în activitate se aplică astfel:
a)avertismentul sau mustrarea scrisă - de către comandanţii/şefii nemijlociţi şi superiorii acestora;
b)diminuarea soldei de funcţie sau de comandă - de către comandanţii de brigăzi/similare şi superiorii acestora;
c)amânarea înaintării în gradul următor - comandanţii de divizii/similare, comandantul Comandamentului forţelor pentru operaţii speciale şi comandantul Comandamentului apărării cibernetice şi superiorii acestora;
d)retrogradarea în funcţie - şefii categoriilor de forţe, comandantul Comandamentului logistic întrunit, comandantul Comandamentului comunicaţiilor şi informaticii.
Şefii structurilor centrale aplică sancţiunile prevăzute la alin. 4 pentru întregul personal militar din subordine.
Dispoziţiile alin. 4 şi 5 din art. 35^1 se aplică în mod corespunzător Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Protecţie şi Pază şi Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, funcţiile similare celor prevăzute la alin. 4 fiind echivalate prin ordin al conducătorului instituţiei.
Comandantul/Şeful aplică sancţiuni disciplinare cadrelor militare din subordinea sa ori de câte ori constată sau este sesizat că acestea au săvârşit o abatere disciplinară, în mod direct sau, după caz, pe baza rezultatului cercetării disciplinare prealabile ori a hotărârii consiliului de onoare.
În cazul în care comandantul/şeful este sesizat cu privire la comiterea unei fapte care poate constitui abatere disciplinară, persoana care sesizează are obligaţia de a susţine reclamaţia cu date şi indicii de natură obiectivă referitoare la fapta săvârşită.
La individualizarea sancţiunii disciplinare se ţine seama de gravitatea faptei, care se evaluează după următoarele criterii:
a)împrejurările în care a fost săvârşită fapta;
b)gradul de vinovăţie;
c)dimensiunile disfuncţiilor create în activitatea instituţiei;
d)gradul de afectare a ordinii şi disciplinei militare;
e)natura şi gravitatea consecinţelor faptei;
f)motivul săvârşirii faptei şi scopul urmărit;
g)existenţa, în antecedentele disciplinare ale militarului, a altor sancţiuni disciplinare care nu au fost radiate.
La stabilirea sancţiunii disciplinare pentru abaterile disciplinare săvârşite pe timpul stării de urgenţă, de asediu, de mobilizare şi pe timp de război, comandantul/şeful cu competenţe de aplicare a acesteia are în vedere gravitatea faptei care constituie abatere disciplinară şi efectele produse de aceasta, prin raportare la împrejurarea în care aceasta a fost săvârşită.
Sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 35 alin. 1 lit. a) şi b) se aplică direct de către comandanţii/şefii care au competenţe în acest sens.
Sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 35 alin. 1 lit. c)-g) se aplică după efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
Sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 35 alin. 1 lit. e)-g) se aplică numai în baza hotărârii consiliului de onoare.
Pe timpul stării de urgenţă, de asediu, de mobilizare şi pe timp de război, prin excepţie de la prevederile alin. 2 şi 3, comandanţii/şefii aplică sancţiunile disciplinare în mod direct sau pot dispune efectuarea unei cercetări disciplinare pentru fundamentarea deciziei.
Pentru efectuarea cercetării disciplinare prevăzute la alin. 4, comandanţii/şefii desemnează, în funcţie de complexitatea faptelor, un ofiţer sau o comisie, care întocmeşte şi prezintă un raport, în termen de maximum 7 zile calendaristice de la data desemnării.
5. Procedura disciplinară
Prin procedură disciplinară, în sensul prezentei legi, se înţelege cercetarea disciplinară prealabilă şi/sau activitatea consiliilor de onoare.
Cercetarea disciplinară şi activitatea consiliilor de onoare au la bază următoarele principii:
a)prezumţia de nevinovăţie, conform căreia se prezumă că orice cadru militar este considerat nevinovat pentru fapta sesizată ca abatere disciplinară, atât timp cât vinovăţia sa nu a fost dovedită;
b)garantarea dreptului la apărare, conform căruia se recunoaşte dreptul cadrului militar de a fi audiat şi de a propune dovezi în apărarea sa; în tot cursul procedurilor, cadrul militar are dreptul de a da explicaţii când socoteşte că este necesar, precum şi de a fi asistat de un apărător ales, care trebuie să aibă studii juridice, cu respectarea normelor privind protecţia informaţiilor clasificate;
c)celeritatea procedurilor, care presupune obligaţia de soluţionare fără întârziere a cauzei;
d)contradictorialitatea, care presupune asigurarea posibilităţii persoanelor aflate pe poziţii divergente de a se exprima cu privire la orice act sau fapt care are legătură cu abaterea de la disciplina militară ce face obiectul sesizării;
e)proporţionalitatea, conform căreia trebuie respectat un raport corect între gravitatea abaterii de la disciplina militară, circumstanţele săvârşirii acesteia şi sancţiunea disciplinară propusă a fi aplicată;
f)legalitatea, conform căreia întreaga procedură se desfăşoară potrivit normelor legale;
g)unicitatea, conform căreia pentru o abatere de la disciplina militară nu se poate aplica decât o singură sancţiune disciplinară.
Procedura disciplinară nu este publică.
Comunicarea actelor în procedura disciplinară se poate efectua în oricare dintre modalităţile prevăzute de lege.
Comandantul/Şeful unităţii militare unde îşi desfăşoară activitatea cadrul militar care a săvârşit fapta dispune efectuarea cercetării disciplinare prealabile de către un ofiţer sau o comisie, în funcţie de complexitatea faptelor.
Cadrele militare desemnate conform alin. 1 nu se pot afla în una dintre următoarele situaţii:
a)este persoana care a sesizat comiterea faptei sau parte vătămată prin comiterea faptei;
b)este soţ/soţie, rudă sau afin până la gradul al patrulea inclusiv al/a cadrului militar ale cărui fapte sunt cercetate, ale persoanei care a sesizat comiterea faptei sau ale părţii vătămate prin comiterea faptei;
c)este subordonat nemijlocit sau direct faţă de oricare dintre persoanele prevăzute la lit. a) şi b);
d)are grad inferior cadrului militar ale cărui fapte sunt cercetate;
e)se găseşte în alte situaţii de conflict de interese prevăzute de lege.
În situaţia în care, la nivelul unităţii militare în care îşi desfăşoară activitatea cadrul militar ale cărui fapte sunt cercetate, nu sunt identificate cadre militare care să corespundă criteriilor prevăzute la alin. 2 din art. 35^5, comandantul/şeful unităţii militare solicită sprijin eşalonului ierarhic superior.
Cadrului militar ale cărui fapte sunt cercetate i se aduce la cunoştinţă, de îndată, în scris, despre efectuarea cercetării disciplinare prealabile, despre obiectul acesteia, precum şi despre drepturile şi obligaţiile pe care le are.
Ofiţerul sau comisia prevăzut/prevăzută la art. 35^5 alin. 1 întocmeşte un raport, pe care îl prezintă comandantului/şefului ierarhic care a dispus efectuarea cercetării, în termen de cel mult 20 de zile lucrătoare de la data desemnării.
Raportul prevăzut la alin. 1 conţine concluziile cercetării şi propuneri privind aplicarea/neaplicarea unei sancţiuni disciplinare cadrului militar a cărui fapte au fost cercetate sau trimiterea acestuia în faţa consiliului de onoare, după caz.
Comandantul/Şeful ierarhic analizează raportul cercetării prealabile şi poate adopta una dintre următoarele decizii:
a)clasarea dosarului de cercetare prealabilă, în cazul inexistenţei faptei, prescrierii faptei, constatării nevinovăţiei cadrului militar sau în cazul încetării raportului de serviciu al acestuia;
b)aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 35 alin. 1 lit. a)-d);
c)trimiterea în faţa consiliului de onoare, pe baza propunerilor cuprinse în raportul de cercetare, când gravitatea faptelor săvârşite impune aplicarea unei sancţiuni mai aspre.
În termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii raportului, comandantul/şeful ierarhic aduce la cunoştinţa cadrului militar în cauză decizia prevăzută la alin. 3, în formă scrisă.
6. Consiliile de onoare
Pentru apărarea onoarei cadrelor militare în activitate, precum şi pentru cercetarea faptelor sesizate ca abateri disciplinare, în cadrul instituţiilor militare se constituie consilii de onoare.
Consiliul de onoare are în componenţă 3 sau 5 membri titulari, ofiţeri în activitate, care se aleg pe o perioadă de 2 ani; ofiţerul cu gradul şi funcţia cele mai mari este şi preşedintele consiliului.
Pentru fiecare membru titular al consiliului de onoare se desemnează, în condiţiile prevăzute la alin. 2 din art. 35^8, câte un membru supleant.
Nivelul structurilor la care se constituie consiliile de onoare, modul de constituire, procedurile de lucru ale acestora, precum şi alte aspecte procedurale pentru aplicarea prevederilor prezentei secţiuni referitoare la procedura disciplinară se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naţionale, ministrului afacerilor interne, directorului Serviciului Român de Informaţii, directorului Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, directorului Serviciului de Informaţii Externe, respectiv al directorului Serviciului de Protecţie şi Pază, după caz.
Hotărârea consiliului de onoare se adoptă cu majoritatea voturilor exprimate de membrii acestuia şi se aduce la cunoştinţa cadrelor militare, pe bază de semnătură.
Consiliul de onoare poate adopta una dintre următoarele hotărâri:
a)constatarea inexistenţei faptei, a nevinovăţiei sau a prescrierii faptei;
b)declararea vinovăţiei cadrului militar, cu propunerea aplicării uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 35 alin. 1.
În situaţia aplicării sancţiunii disciplinare în baza unei hotărâri a consiliului de onoare, actul administrativ de sancţionare se emite şi se comunică cadrului militar în termen de 20 de zile lucrătoare de la data înregistrării hotărârii consiliului de onoare la unitatea/structura al cărei comandant/şef are competenţa de aplicare a sancţiunii disciplinare.
Actul administrativ de aplicare a sancţiunii disciplinare se emite, în formă scrisă, de comandantul/şeful care are competenţe de aplicare a acesteia şi se comunică în scris celui sancţionat.
7. Conținutul actului sancționator
Sub sancţiunea nulităţii absolute, în actul administrativ de aplicare a sancţiunii disciplinare se înscriu în mod obligatoriu:
a)descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b)precizarea prevederilor care au fost încălcate;
c)motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate în timpul cercetării disciplinare prealabile, cu excepţia aplicării sancţiunilor prevăzute la art. 35 alin. 1 lit. a) şi b);
d)temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică;
e)termenul în care sancţiunea disciplinară poate fi contestată;
f)organul competent la care sancţiunea disciplinară poate fi contestată.
8. Contestarea sancțiunilor
Cadrele militare au dreptul să conteste aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 35 alin. 1 lit. a)-d) în termen de 5 zile lucrătoare de la comunicarea deciziei de sancţionare, prin raport adresat în scris comandantului/şefului ierarhic superior celui care a emis decizia.
Comandantul/Şeful ierarhic prevăzut la alin. 1 se pronunţă prin decizie motivată, în termen de 30 de zile lucrătoare de la data înregistrării contestaţiei, pe baza unei cercetări efectuate în condiţiile prevăzute la art. 35^5 - 35^7, astfel:
a)menţine decizia contestată, când constată că este temeinică şi legală;
b)anulează decizia contestată, când constată că aceasta a fost emisă fără temei legal sau asupra altei persoane;
c)anulează decizia contestată şi aplică o sancţiune mai uşoară, când constată că sancţiunea aplicată este prea aspră în raport cu gravitatea faptelor;
d)anulează decizia contestată şi decide trimiterea în faţa consiliului de onoare, pe baza propunerilor cuprinse în raportul de cercetare, când gravitatea faptelor săvârşite impune aplicarea unei sancţiuni mai aspre.
9. Termene
Decizia prevăzută la alin. 2 este definitivă, se comunică cadrelor militare contestatare în termen de 5 zile de la data pronunţării şi poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ competentă, potrivit legii.
Cadrele militare au dreptul să conteste aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 35 alin. 1 lit. e)-g) în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei de sancţionare, la instanţa de contencios administrativ competentă, potrivit legii.
Pentru abaterile disciplinare săvârşite pe timpul stării de urgenţă, de asediu, de mobilizare şi pe timp de război, procedura disciplinară nu se suspendă, cu excepţia situaţiilor în care, potrivit legii, au fost sesizate organele de urmărire penală.
Actul administrativ prin care se aplică sancţiunea pentru abaterile disciplinare săvârşite pe timpul stării de urgenţă, de asediu, de mobilizare şi pe timp de război produce efecte de la data comunicării acestuia şi poate fi contestat direct la instanţa de contencios administrativ, potrivit legii.
În articolul următor, publicăm Răspunderea materială a militarilor potrivit Ordinului nr. M.64 din 10 aprilie 2024 pentru aprobarea Instrucţiunilor de aplicare în Ministerul Apărării Naţionale a Ordonanţei Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor.
Bibliografie:
Autor: Ionut NISTOR - consilier juridic
Imagine de Diego González pe Unsplash
Daca ti-a placut acest articol si vrei sa fii la curent cu ultimele informatii legislative, urmareste-ne pe Facebook, selecteaza din meniul "Following/Urmareste" casuta "See first/Vezi mai intai".
Multumim!
Copyright © 2004-2024. Toate drepturile rezervate LEGIStm
iLegis
Legislatie Romaneasca
Legislatie Europeana
Practica Judiciara
Jurisprudenta Romaneasca si Europeana