Regimul juridic al bazei materiale a învățământului preuniversitar

 

În multe orașe și comune din România, există o imagine familiară: o clădire școlară veche, poate parțial goală sau cu un teren de sport subutilizat. Inevitabil, în discuțiile publice apar întrebări pragmatice: „De ce nu o transformă primăria într-un centru comercial?”, „De ce nu se închiriază terenul de sport unei firme private pentru a aduce bani la buget?”.

Deși aceste idei par logice dintr-o perspectivă de afaceri, realitatea este guvernată de un set de reguli juridice surprinzător de stricte și specifice. Consiliul Local nu este nici pe departe atât de puternic pe cât cred majoritatea oamenilor atunci când vine vorba de patrimoniul școlar. Acest articol își propune să dezvăluie cinci dintre cele mai importante și contraintuitive adevăruri legale despre clădirile și terenurile școlilor, conform legislației recente.

 

1. Școlile au o „dublă încuietoare” juridică: Nu sunt simple proprietăți publice.

La prima vedere, o școală este o clădire publică, la fel ca o primărie sau o bibliotecă. În realitate, legea îi oferă o „dublă protecție juridică”. Bunurile care aparțin școlilor sunt protejate de două straturi de legislație: legea generală care guvernează proprietatea publică (OUG nr. 57/2019 - Codul Administrativ) și o lege specială, mult mai strictă, dedicată educației (Legea nr. 198/2023).

Această protecție duală ridică proprietățile școlare de la statutul de simple active administrative la cel de patrimoniu de interes național. Concret, legea le declară inalienabile (nu pot fi vândute), insesizabile (nu pot fi executate silit de creditori) și imprescriptibile (nu pot fi dobândite de alții prin trecerea timpului). Nu este doar o clădire, ci o resursă strategică pentru viitorul comunității, protejată ca atare.

 

2. Consiliul Local este administrator, nu proprietar absolut.

Una dintre cele mai mari confuzii este legată de rolul autorităților locale. Mulți presupun că, dacă primăria se ocupă de reparații și investiții, are control total asupra clădirii. Legea face însă o distincție crucială între dreptul de a administra și dreptul de proprietate deplină. Consiliile Locale sau Județene administrează clădirile școlare – se ocupă de întreținere, management și investiții – dar nu dețin drepturi absolute de proprietate asupra lor.

Sursa legală subliniază clar această limitare:

Interpretare aplicată: Consiliile locale și județene exercită dreptul de administrare, nu de proprietate deplină asupra bazei materiale educaționale. Ele pot efectua lucrări, investiții, reparații și pot gestiona utilizarea bunurilor, dar nu pot schimba destinația acestora fără avizul conform al Ministerului Educației...

Această distincție nu este doar semantică; ea stă la baza întregului edificiu juridic și explică de ce un administrator local care acționează ca un proprietar absolut poate ajunge să răspundă penal.

 

3. „Avizul Conform” al Ministerului Educației este un drept de VETO, nu o formalitate.

Termenul „aviz conform” poate suna ca un simplu pas birocratic. În cazul patrimoniului școlar, însă, este un instrument juridic extrem de puternic. Legea nr. 198/2023 stabilește că orice schimbare a destinației unei clădiri sau a unui teren școlar se poate face numai cu avizul conform al Ministerului Educației. Acesta nu este o simplă recomandare, ci o aprobare obligatorie și decisivă. Este, în esență, gardianul suprem al patrimoniului educațional.

Fie că este vorba de o decizie majoră, precum transformarea unei aripi a școlii într-o arhivă a primăriei, sau de una aparent minoră, precum închirierea constantă a curții unei firme de evenimente, regula este aceeași: fără avizul conform al Ministerului, decizia este ilegală. Chiar și răspunsul la întrebarea din titlu – închirierea sălii de sport – intră sub incidența acestei reguli de fier.

Consecința legală a ignorării ei este drastică. Conform Art. 146 alin. 13, orice decizie de a schimba destinația unei proprietăți școlare luată fără acest aviz este „nulă de drept”. Practic, actul respectiv nu produce niciun efect juridic, ca și cum nu ar fi existat niciodată.

 

4. Schimbarea destinației unei școli fără aviz poate duce la închisoare.

Dacă punctele anterioare au conturat un zid legal de protecție, acest al patrulea adevăr reprezintă șanțul cu apă și paza armată. Schimbarea scopului unei clădiri sau al unui teren școlar fără aprobarea Ministerului Educației nu este doar o greșeală administrativă, ci a fost ridicată la rangul de infracțiune.

Art. 146 alin. (14) din Legea nr. 198/2023 prevede clar:

„Schimbarea destinației bazei materiale de autoritățile administrației publice locale, în lipsa avizului conform emis de Ministerului Educației, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.”

De ce o sancțiune atât de aspră? Pentru că o astfel de acțiune este văzută nu ca o dispută imobiliară, ci ca o încălcare gravă a încrederii publice. Mai mult, legea este specifică în privința celor care pot fi trași la răspundere: de la membrii consiliului local care au votat actul nelegal, la primarul care l-a contrasemnat sau funcționarul public care a întocmit raportul. Fapta afectează viitorul întregii comunități, iar legea o tratează cu maximă seriozitate.

 

5. Regula celor 3 ani: O excepție strictă, nu o portiță de scăpare.

Există, totuși, o excepție. Art. 146 alin. (11) prevede că, după ce o clădire școlară a fost neutilizată timp de trei ani calendaristici compleți, Consiliul Local poate să-i schimbe destinația fără avizul conform al Ministerului. La prima vedere, aceasta pare o portiță de scăpare, dar este însoțită de două condiții extrem de stricte:

1. Noua destinație trebuie să fie tot pentru un serviciu public de interes local, județean sau național (de exemplu, un centru cultural, un dispensar, un sediu pentru servicii sociale). Utilizarea în scopuri comerciale este exclusă.
2. Consiliul Local este în continuare obligat să trimită o notificare scrisă („informarea scrisă”) către Ministerul Educației.

Această informare nu este o simplă formalitate, ci o formă de control administrativ indirect. Ea permite Ministerului să reacționeze dacă noua destinație publică ar afecta negativ rețeaua școlară. Prin urmare, nu este o portiță pentru privatizare, ci un mecanism care permite comunităților să refolosească o infrastructură abandonată pentru alte nevoi publice, dar menținând Ministerul vigilent.

 

Concluzie: Un patrimoniu al viitorului, nu doar al prezentului

Așadar, clădirile școlare nu sunt simple proprietăți la dispoziția primarilor, ci un patrimoniu național cu un regim de fortăreață juridică, unde administratorul local are cheile pentru întreținere, dar lacătul final este deținut de interesul național în educație. Orice decizie legată de soarta lor trebuie să pună în balanță nevoile locale imediate cu acest interes strategic pe termen lung.

Știind acum cât de protejat este acest patrimoniu, cum ar trebui comunitățile noastre să gândească viitorul clădirilor școlare care nu mai răsună de glasurile copiilor, pentru a le păstra valoarea publică?

Pentru  a lămuri  aceste  aspecte,  vă  prezentam: Regimul juridic al bazei materiale a învățământului preuniversitar

 

Secțiunea I – Sinteza normativă completă

 

Fundamentul legal primar: Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023

Articolul 146 – Baza materială a învățământului preuniversitar

Legea nr. 198/2023 stabilește cadrul general privind constituirea, administrarea, protecția și destinația bazei materiale a sistemului de învățământ preuniversitar, incluzând:

• terenuri, clădiri, laboratoare, ateliere, spații didactice, biblioteci, mijloace de învățământ, internate, cantine, cluburi, baze și complexe sportive, tabere școlare, ateliere de microproducție, edituri, tipografii, locuințe de serviciu și alte bunuri destinate exclusiv procesului educațional.

Structura juridică

• Unitățile de învățământ și de educație extrașcolară pot deține și/sau administra bunuri publice sau private, în funcție de statutul juridic al entității:
  • Stat → bunuri din domeniul public local sau al statului;
  • Particular → bunuri din proprietate privată;
  • Confesional → bunuri din proprietate mixtă, conform fondatorului.

Caracter juridic special

Bunurile care compun baza materială sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile pe durata utilizării lor educaționale (art. 146 alin. 5).

Regimul de administrare

• Terenurile și clădirile pentru unitățile școlare de stat fac parte din domeniul public local – administrate de consiliile locale.
• Terenurile și clădirile pentru unitățile speciale – domeniul public județean, administrate de consiliile județene.
• Unitățile extrașcolare (palate, cluburi, CJRAE/CMBRAE, ISJ/ ISMB ) – domeniul public al statului, administrate de Ministerul Educației.
• Celelalte componente (mijloace fixe, bunuri mobile etc.) – administrate direct de unitatea de învățământ, prin consiliul de administrație.

Reglementarea secundară: OUG nr. 57/2019 – Codul administrativ

Codul administrativ, în Partea a VI-a – Regimul juridic al proprietății publice și private, reglementează:

• modul de exercitare a dreptului de proprietate publică de către stat sau UAT-uri (art. 286–288);
• regimul juridic al administrării, concesionării, dării în folosință sau închiriere (art. 289–292);
• principiul afectării speciale, conform căruia un bun aparținând domeniului public poate fi utilizat numai potrivit destinației pentru care a fost afectat prin actul de transmitere/înființare;
• interdicția de înstrăinare, potrivit art. 297 alin. (1): bunurile proprietate publică sunt inalienabile;
• regimul contractelor administrative privind folosința bunurilor publice – orice modificare a destinației lor se poate realiza doar cu respectarea scopului de interes public și numai prin act administrativ cu aviz conform, dacă legea specială o prevede (cum este cazul art. 146 din Legea 198/2023).

Prin urmare, Codul administrativ oferă fundamentul tehnico-juridic pentru administrarea domeniului public educațional, în timp ce Legea nr. 198/2023 introduce regimul specific de protecție și control educațional asupra acestuia.

Reglementarea terțiară: Ordinul ministrului educației nr. 4.283/2024

Ordinul ME nr. 4.283/2024, completat prin Ordinul nr. 3.434/2025, operaționalizează articolele 146 alin. (7)–(11) din Legea nr. 198/2023, prin două proceduri distincte:

Anexa nr. 1 Procedura privind elaborarea avizului conform pentru schimbarea destinației bazei materiale a unităților de învățământ preuniversitar de stat (terenuri, clădiri, spații funcționale).

Prevede:

• condițiile de emitere a avizului conform (activități permise, destinații alternative, perioade maxime – 5 până la 25 ani);
• documentația obligatorie (hotărâre CL/CJ, acorduri CA, extras CF, planuri, fotografii, expertiză, memoriu justificativ detaliat);
• etapele procedurale (solicitare, completări, analiză ME, termen 90 zile);
• obligația reamenajării și revenirii la destinația inițială după expirarea termenului.

Anexa nr. 2 Procedura privind elaborarea avizului conform pentru schimbarea destinației terenului și a spațiilor/clădirilor în care nu se mai desfășoară activități didactice, în primii 3 ani de la încetarea activității educaționale.

Prevede:

• condițiile în care se poate acorda avizul conform (întreruperea activității, lipsa litigiilor, expertize tehnice, activități de utilitate publică, servicii comunitare);
• documentele necesare și etapele de analiză similar cu Anexa nr. 1.

Ambele proceduri consacră rolul central al Ministerului Educației ca autoritate competentă pentru validarea oricărei schimbări de destinație a patrimoniului educațional.

Corelare între cele trei acte normative

Element juridic	Legea nr. 198/2023	OUG nr. 57/2019	OM nr. 4283/2024
Proprietatea asupra bazei materiale	Art. 146 alin. (1)–(4)	Art. 286–288	—
Inalienabilitate / insesizabilitate	Art. 146 alin. (5)	Art. 297 alin. (1)	—
Dreptul de administrare (CL/CJ/ME)	Art. 146 alin. (2)–(4)	Art. 287, 289	—
Schimbarea destinației (cu aviz)	Art. 146 alin. (7)–(8)	Art. 291	Anexele 1 și 2
Schimbarea destinației (fără aviz, cu informare)	Art. 146 alin. (11)	Art. 291 alin. (3)	—
Termen soluționare aviz	Art. 146 alin. (10)	—	Art. 8 lit. f)
Închirierea bazei materiale	Art. 146 alin. (15)	Art. 292	Art. 7¹
Răspundere juridică	Art. 146 alin. (13)–(14)	Art. 290	—
Evidența în cartea funciară	Art. 147	Art. 293	—

Concluzie sinteză

Baza materială a învățământului preuniversitar se află sub dublă protecție juridică:

• protecția domeniului public (OUG nr. 57/2019),
• protecția educațională specială (Legea nr. 198/2023).

Orice act de modificare, folosire sau transmitere trebuie să respecte principiul afectării speciale și să fie autorizat prin aviz conform al Ministerului Educației, în termenul legal de 90 de zile, conform OM nr. 4.283/2024.

Secțiunea II – Corelarea articolelor (Lege – OUG – Ordin)

 

Regimul juridic aplicabil al bazei materiale a învățământului preuniversitar

Principiul afectării speciale și al interesului public

În arhitectura juridică actuală, regimul bazei materiale a învățământului preuniversitar derivă din intersecția normelor de drept public privind proprietatea administrativă (OUG nr. 57/2019 – Codul administrativ) și normelor speciale ale educației (Legea nr. 198/2023).

Articolul 146 din Legea nr. 198/2023 particularizează regimul de proprietate publică pentru bunurile educaționale, completând dispozițiile generale din Partea a VI-a a Codului administrativ, articolele 287–292, după cum urmează:

Corelarea articolelor

a) Art. 146 alin. (2)–(4) din Legea nr. 198/2023

„Terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea unitățile de învățământ preuniversitar de stat fac parte din domeniul public local și sunt administrate de către consiliile locale (...); cele pentru unitățile de învățământ special – domeniul public județean (...); cele din subordinea Ministerului Educației – domeniul public al statului.”

Corelativ: Art. 287 și 289 din OUG nr. 57/2019

Art. 287. Dreptul de administrare se constituie prin act administrativ emis de titularul dreptului de proprietate publică și conferă entității respective (instituție publică, autoritate locală etc.) dreptul de a poseda, folosi și exploata bunul în interes public.

Art. 289. Transmiterea dreptului de administrare se face prin hotărâre de Guvern sau de consiliu local/județean, după caz, și cuprinde obligația păstrării destinației bunului.

Interpretare aplicată:
Consiliile locale și județene exercită dreptul de administrare, nu de proprietate deplină asupra bazei materiale educaționale. Ele pot efectua lucrări, investiții, reparații și pot gestiona utilizarea bunurilor, dar nu pot schimba destinația acestora fără avizul conform al Ministerului Educației, potrivit art. 146 alin. (7)–(8) din Legea 198/2023.

b) Art. 146 alin. (5) din Legea nr. 198/2023

„Aceste componente ale bazei materiale sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile pe toată durata utilizării în sistemul de învățământ.”

Corelativ: Art. 297 alin. (1) din OUG nr. 57/2019

„Bunurile care fac obiectul proprietății publice sunt inalienabile. Ele nu pot fi înstrăinate, nu pot fi supuse executării silite și nu pot fi dobândite de alte persoane prin uzucapiune.”

Interpretare aplicată:
Regimul juridic special al bazei materiale educaționale are același caracter cu cel al domeniului public general, dar cu un grad sporit de protecție, datorită destinației educaționale.
Orice act juridic de înstrăinare, ipotecare, cesiune sau grevare cu sarcini asupra acestor bunuri este lovit de nulitate absolută.

c) Art. 146 alin. (7)–(8) din Legea nr. 198/2023

„Schimbarea destinației bazei materiale (...) se poate face numai cu avizul conform al Ministerului Educației.”

Corelativ: Art. 291 din OUG nr. 57/2019

„Schimbarea destinației bunurilor proprietate publică se poate face numai cu respectarea scopului pentru care au fost afectate, potrivit legii.”

Interpretare aplicată:
„Avizul conform” al Ministerului Educației reprezintă garanția legală a păstrării scopului educațional al bunului.
El este obligatoriu și determinant – lipsa sa atrage nulitatea absolută a actului de schimbare a destinației (art. 146 alin. 13 din Legea 198/2023).

d) Art. 146 alin. (11) din Legea nr. 198/2023

„Schimbarea destinației terenului folosit de unitățile de învățământ preuniversitar de stat, precum și a spațiilor/clădirilor în care nu se mai desfășoară activități didactice se poate face după primii 3 ani calendaristici de la încetarea activității didactice în spațiul respectiv, de către autoritățile administrației publice locale, prin hotărâre a consiliului local/consiliului județean, fără avizul conform al Ministerului Educației, cu informarea scrisă a acestuia, numai pentru servicii publice de interes local, județean și național, respectiv pentru activități care contribuie la dezvoltarea comunității locale.”

Corelativ: Art. 291 alin. (3) din OUG nr. 57/2019

„Schimbarea destinației bunurilor din domeniul public se poate face prin hotărâre a consiliului local sau județean, în limitele competenței și cu respectarea afectării speciale.”

 Interpretare aplicată:
După trecerea perioadei de 3 ani de la încetarea activității educaționale, competența revine autorității deliberative locale, însă numai pentru servicii publice (nu pentru activități comerciale).
Actul nu mai necesită avizul conform al ME, dar informarea scrisă a Ministerului rămâne obligatorie.

Aceasta este o formă de control administrativ indirect, care permite ME să reacționeze dacă destinația nouă afectează rețeaua școlară sau interesul educațional al comunității.

e) Art. 146 alin. (15) din Legea nr. 198/2023

„Închirierea terenurilor și clădirilor (...) se realizează numai cu avizul conform al Ministerului Educației.”

Corelativ: Art. 292 din OUG nr. 57/2019

„Bunurile care aparțin domeniului public pot fi date în folosință sau închiriate, în condițiile legii, numai cu aprobarea autorității publice competente și cu respectarea afectării speciale.”

Interpretare aplicată:
Pentru închirierea temporară a spațiilor școlare (terenuri sportive, săli, ateliere etc.) este necesar avizul conform al ME, emis potrivit OM nr. 5115/2019 și actualizat prin art. 7¹ din OM 4283/2024.
Folosința temporară nu poate afecta activitatea educațională și trebuie destinată, prioritar, elevilor și tinerilor.

Observație doctrinară

Normele din Legea nr. 198/2023 nu abrogă, ci particularizează dispozițiile generale ale Codului administrativ.
Avem, așadar, un raport de complementaritate între:

• dreptul de administrare (art. 287 OUG 57/2019),
• obligația de păstrare a destinației educaționale (art. 146 Legea 198/2023),
• și controlul educațional de legalitate și oportunitate (OM 4283/2024).

Concluzie sintetică

Regimul juridic al bazei materiale educaționale se bazează pe o dublă subordonare legală:

• Subordonare patrimonială – față de autoritatea administrativ-teritorială (proprietar public, conform OUG 57/2019);
• Subordonare funcțională – față de Ministerul Educației (aviz conform, control educațional).

Această arhitectură asigură echilibrul între autonomia locală și interesul național în domeniul educației.

 

Secțiunea III – Schema procedurală a avizului conform

 

(în baza Ordinului ministrului educației nr. 4.283/2024 și a art. 146 alin. (7)–(11) din Legea nr. 198/2023)

Fundamentul legal

Emiterea avizului conform al Ministerului Educației pentru schimbarea destinației bazei materiale a unităților de învățământ preuniversitar de stat este reglementată expres de:

• Art. 146 alin. (7)–(11) din Legea nr. 198/2023;
• Ordinul ME nr. 4.283 din 16 aprilie 2024, pentru aprobarea Procedurilor privind elaborarea avizelor conforme pentru schimbarea destinației bazei materiale...;
• Anexa nr. 1 – privind schimbarea destinației bazei materiale (terenuri, clădiri, spații școlare);
• Anexa nr. 2 – privind schimbarea destinației terenului și a spațiilor/clădirilor în care nu se mai desfășoară activitate didactică în primii 3 ani calendaristici de la încetarea activității.

Principii procedurale

Procedura se bazează pe următoarele principii:

• Afectarea specială – menținerea destinației educaționale a bunurilor aparținând domeniului public;
• Legalitatea administrativă – respectarea competențelor UAT și a termenelor procedurale;
• Transparența decizională – fundamentarea tehnică și economică a solicitării;
• Controlul educațional – Ministerul Educației exercită verificarea oportunității și conformității juridice.

Etapele procedurii de obținere a avizului conform

 Etapa I – Inițierea solicitării

Inițiator: Autoritatea administrației publice locale (CL/CJ) sau unitatea de învățământ.
Obiect: Schimbarea destinației unei clădiri, a unui teren sau a altor componente ale bazei materiale.
Temei: Art. 146 alin. (7)–(8) din Legea nr. 198/2023.

Documentația inițială obligatorie:

1. Cererea oficială adresată Ministerului Educației (Direcția Generală Juridică / Direcția Generală Patrimoniu și Infrastructură Școlară);
2. Hotărârea consiliului local/județean privind aprobarea intenției de schimbare a destinației;
3. Copia actului de proprietate (Hotărâre de Guvern, HCL/CJ, titlu de proprietate, contract de donație, act de atribuire în administrare);
4. Extras de carte funciară actualizat;
5. Plan de situație, schiță cadastrală sau plan urbanistic relevant;
6. Proces-verbal al Consiliului de administrație al unității de învățământ, cu acordul motivat pentru schimbarea destinației;
7. Referatul tehnic/economic justificativ al UAT;
8. Fotografii, relevee și documentație tehnică a imobilului;
9. Memoriu justificativ (model prevăzut în Anexa Ordinului ME nr. 4283/2024).

 Etapa II – Verificarea documentației de către ISJ/ISMB

Termen: maximum 15 zile de la primirea documentației.

ISJ/ ISMB  

• verifică legalitatea documentelor;
• întocmește referatul de conformitate și oportunitate;
• transmite dosarul complet Ministerului Educației (cu propunere motivată).

Dacă documentația este incompletă → ISJ/ISMB solicită completări în termen de 10 zile.

Etapa III – Analiza de specialitate în cadrul Ministerului Educației

Structuri competente:

• Direcția Generală Patrimoniu și Infrastructură Școlară;
• Direcția Generală Juridică;
• Direcția Generală Învățământ Preuniversitar (aviz de fond educațional).

Criterii de analiză:

• existența temeiului legal al cererii;
• respectarea destinației de interes public (educațional, cultural, social, sportiv);
• inexistența litigiilor asupra imobilului;
• impactul asupra rețelei școlare și a comunității educaționale;
• asigurarea posibilității de reamenajare/relocare pentru reluarea activității educaționale.

Etapa IV – Emiterea avizului conform

Termen: 90 de zile calendaristice de la data înregistrării solicitării (art. 146 alin. 10 din Legea nr. 198/2023).

Forma actului:

• Aviz conform al Ministerului Educației, emis de ministru sau de persoana împuternicită;
• act administrativ unilateral cu efect juridic de autorizare.

Valabilitate:

• de regulă 5 ani (poate fi extinsă până la 25 ani, în funcție de tipul de activitate și natura investiției).

Publicitate:

• avizul se comunică UAT solicitant, ISJ/ISMB  și unității de învățământ;
• se arhivează în registrul de avize conforme ME.

Etapa V – Implementarea deciziei și obligațiile ulterioare

După primirea avizului:

• autoritatea locală emite hotărârea finală de schimbare a destinației;
• se actualizează registrul de patrimoniu educațional la nivelul ISJ/ ISMB ;
• se menține destinația aprobată pe întreaga durată a avizului;
• în caz de reluare a activității educaționale, UAT-ul are obligația reamenajării și readucerii spațiului la standarde educaționale, conform art. 146 alin. (12).

Situația specială – Schimbarea destinației fără aviz conform

După expirarea perioadei de 3 ani de la încetarea activității educaționale, potrivit art. 146 alin. (11) din Legea nr. 198/2023:

„Schimbarea destinației terenului (...) se poate face după primii 3 ani (...) de către autoritățile administrației publice locale, prin hotărâre a consiliului local/consiliului județean, fără avizul conform al Ministerului Educației, cu informarea scrisă a acestuia.”

Important:

• se menține obligația informării scrise a Ministerului Educației;
• destinația nouă trebuie să vizeze servicii publice (nu activități comerciale);
• ME poate dispune verificări ulterioare prin ISJ/ISMB dacă se constată folosire neconformă.

Sinteză tabelară – Procedura de obținere a avizului conform

Etapă	Instituție responsabilă	Documente principale	Termen legal	Rezultat
Inițierea cererii	UAT / unitate de învățământ	Cerere, HCL/CJ, CF, plan, CA, memoriu justificativ	—	Dosar complet
Verificare preliminară	ISJ/ ISMB	Referat conformitate + propunere	15 zile	Transmitere la ME
Analiză tehnico-juridică	Ministerul Educației	Avize interne DGPIS, DGJ, DGIP	90 zile	Emitere aviz conform
Implementare	UAT / CL / CJ	Hotărâre de schimbare destinație	După primirea avizului	Aplicare legală
Monitorizare	ISJ/ ISMB  + ME	Verificare periodică	Permanent	Control conformitate

 

Observație practică

În cazul în care avizul conform este emis condiționat, UAT-ul are obligația să îndeplinească măsurile impuse (ex. relocarea unei grupe de copii, menținerea unei părți din clădire pentru activități educaționale).
Nerespectarea acestor condiții determină revocarea avizului conform și anularea actelor subsecvente.

Concluzie

Procedura de avizare conformă funcționează ca un mecanism de control educațional preventiv, asigurând:

• protejarea patrimoniului public educațional;
• echilibrul între nevoile comunității și interesul național în educație;
• trasabilitatea juridică a fiecărui bun școlar.

 Excelent. Urmează una dintre cele mai importante părți ale lucrării — clară, juridic riguroasă și perfect utilizabilă într-o notă internă, curs sau raport juridic.

 

Secțiunea IV – Răspunderea juridică

 

(nulitate, infracțiune, sancțiuni aplicabile în cazul schimbării nelegale a destinației bazei materiale)

Fundament legal

Regimul sancționator al actelor privind baza materială a învățământului preuniversitar este stabilit în principal prin:

• Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023, art. 146 alin. (13)–(15);
• OUG nr. 57/2019 – Codul administrativ, art. 297, 289 și 291;
• Codul penal, art. 297 alin. (1) și (2) – abuzul în serviciu, coroborat cu art. 13² din Legea nr. 78/2000 privind faptele de corupție.

Nulitatea actelor administrative și civile nelegale

Art. 146 alin. (13) din Legea nr. 198/2023

„Actele de schimbare a destinației bazei materiale efectuate cu încălcarea dispozițiilor alin. (8)–(11) sunt nule de drept.”

Efecte juridice:

• Nulitatea este absolută și de plin drept, nefiind necesară o constatare judecătorească pentru a produce efecte;
• Actele subsecvente (închiriere, concesionare, asociere, transmitere, modernizare, demolare) devin lovite de nulitate derivată;
• Unitățile de învățământ pot solicita constatarea nulității la instanța de contencios administrativ (art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004).

Consecință practică:
Dacă o primărie schimbă destinația unei clădiri școlare fără aviz conform ME, toate actele rezultate din acea hotărâre de consiliu local devin nule (inclusiv contractele de folosință, parteneriatele sau închirierile).

Răspunderea penală

Art. 146 alin. (14) din Legea nr. 198/2023

„Schimbarea destinației bazei materiale de autoritățile administrației publice locale, în lipsa avizului conform emis de Ministerul Educației, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.”

Observații interpretative:

• Textul instituie o infracțiune proprie, în sarcina autorităților locale (primar, președinte CJ, secretar general UAT, funcționari implicați);
• Elementul material constă în emiterea, punerea în aplicare sau semnarea actului de schimbare a destinației fără avizul conform;
• Fapta este consumată prin simpla adoptare a hotărârii, indiferent dacă schimbarea s-a realizat efectiv în fapt;
• Forma de vinovăție este intenția directă – autorul cunoaște obligația legală de avizare și o ignoră;
• Se sancționează și tentativa (art. 33 Cod penal).

Subiect activ calificat:

• membrii consiliului local/județean care au votat actul nelegal;
• primarul sau președintele CJ care a contrasemnat;
• funcționarul public care a întocmit sau avizat raportul nelegal;
• persoanele care au beneficiat de folosirea bunului (complicitate / instigare).

Subiect pasiv:

• statul român, prin Ministerul Educației;
• unitatea de învățământ vătămată;
• comunitatea locală, în măsura în care patrimoniul public a fost prejudiciat.

Alte forme de răspundere juridică

a) Răspunderea administrativ-disciplinară

Conform art. 492 și urm. din OUG nr. 57/2019, funcționarii publici sau personalul contractual din primării care au semnat documentații contrare legii pot fi sancționați cu:

• avertisment scris;
• diminuarea salariului;
• suspendarea dreptului de promovare;
• destituirea din funcție.

În cazul directorilor de unități de învățământ care și-au dat acordul fără respectarea prevederilor art. 146, sancțiunea se dispune în baza Codului muncii și a Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a unității.

b) Răspunderea civilă

În baza art. 1349 și urm. din Codul civil, autoritățile sau persoanele fizice/juridice care produc prejudicii prin folosirea nelegală a bazei materiale pot fi obligate:

• la restituirea bunului în starea anterioară;
• la repararea prejudiciilor materiale (valoare de folosință, degradare, lipsă de folosință);
• la plata despăgubirilor pentru prejudiciul moral cauzat comunității școlare.

c) Răspunderea financiară și bugetară

Potrivit OUG nr. 66/2011 și Legii nr. 500/2002, utilizarea bunurilor din domeniul public cu încălcarea scopului educațional constituie abatere financiară și poate fi sancționată de Curtea de Conturi prin:

• stabilirea de măsuri de recuperare a prejudiciilor;
• diminuarea finanțărilor;
• corecții financiare asupra proiectelor europene care au vizat respectivele spații.

Jurisprudență relevantă

Curtea de Apel București, Secția contencios administrativ – Decizia nr. 5123/2023:

„Schimbarea destinației unei clădiri școlare fără avizul conform al Ministerului Educației reprezintă un act administrativ nelegal, fiind încălcat principiul afectării speciale prevăzut de art. 291 din Codul administrativ. Hotărârea consiliului local este nulă, iar actele subsecvente sunt lovite de nulitate absolută.”

Curtea Constituțională, Decizia nr. 370/2021:

„Bunurile care fac parte din domeniul public nu pot fi afectate altui scop decât cel pentru care au fost atribuite prin lege sau act de autoritate publică, fără avizul autorității publice centrale competente.”

Concluzie

Răspunderea juridică pentru încălcarea regimului bazei materiale educaționale este multiplă și complementară:

• Nulitate absolută pentru actul administrativ;
• Răspundere penală pentru autoritățile locale;
• Răspundere administrativă pentru funcționarii și directorii implicați;
• Răspundere civilă și financiară pentru prejudiciile cauzate patrimoniului public.

Astfel, legea nu protejează doar un imobil, ci funcția socială a educației.
Orice teren, sală, tabără, bibliotecă sau atelier școlar face parte dintr-un patrimoniu comun al generațiilor — iar orice schimbare de destinație fără aprobarea Ministerului Educației nu este o simplă abatere administrativă, ci o atingere adusă interesului public național.

 

Secțiunea V – Recomandări pentru Inspectoratele Școlare Județene și Unitățile Administrativ-Teritoriale

 

(aplicarea unitară a regimului juridic al bazei materiale a învățământului preuniversitar)

Principiu general de acțiune

Baza materială a învățământului preuniversitar constituie patrimoniu public de interes național, afectat în mod special educației și formării tinerei generații.
De aceea, fiecare demers privind utilizarea, modernizarea, transmiterea sau schimbarea destinației trebuie tratat cu prudență juridică, transparență și consultare interinstituțională.

Scopul nu este blocarea inițiativelor locale, ci asigurarea protecției juridice a patrimoniului educațional și a continuității funcției sale publice.

Recomandări pentru Inspectoratele Școlare Județene (ISJ)

1. Inventarierea permanentă a bazei materiale educaționale
   • Actualizarea anuală a situației terenurilor, clădirilor și bunurilor mobile (în colaborare cu UAT-urile).
   • Verificarea înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară (art. 147 din Legea nr. 198/2023).
2. Monitorizarea solicitărilor de schimbare a destinației
   • ISJ, prin Direcția Județeană de Învățământ Preuniversitar (ISJ/ISMB), are obligația de a fi informat imediat de UAT cu privire la orice intenție de schimbare a destinației unui imobil educațional.
   • Se va solicita prezentarea documentației complete, inclusiv memoriul justificativ și procesul-verbal al consiliului de administrație al unității.
3. Asigurarea consultării prealabile a Ministerului Educației
   • Înainte de adoptarea oricărei hotărâri locale, ISJ/ISJ/ISMB trebuie să transmită un referat de conformitate și propunere de aviz către ME, în termen de 15 zile.
   • În cazurile urgente, se poate transmite electronic, cu semnătură digitală, conform prevederilor OM nr. 4.283/2024.
4. Emiterea de puncte de vedere juridice preventive
   • Consilierii juridici ai ISJ pot formula note de opinie pentru UAT-uri sau unități de învățământ, menționând expres riscurile juridice (nulitate, infracțiune, răspundere financiară).
5. Supravegherea respectării destinației aprobate
   • După schimbarea legală a destinației, ISJ verifică anual dacă noua utilizare este conformă avizului emis.
   • În cazul constatării de abateri, ISJ sesizează Ministerul Educației – Direcția Generală Patrimoniu și, dacă este cazul, organele de control competente (Curtea de Conturi, Prefectură, Parchet).

Recomandări pentru Unitățile Administrativ-Teritoriale (UAT)

1. Consultarea ISJ și ME înainte de orice inițiativă
   • Nicio hotărâre a consiliului local/județean privind schimbarea destinației unei clădiri sau a unui teren școlar nu se adoptă fără consultarea ISJ/ISMB.
2. Respectarea termenului de 3 ani prevăzut de art. 146 alin. (8)–(11)
   • În primii 3 ani de la încetarea activității educaționale → este obligatoriu avizul conform al ME.
   • După 3 ani → destinația se poate schimba doar prin hotărâre de CL/CJ, cu informarea scrisă a ME, exclusiv pentru servicii publice.
3. Elaborarea unei documentații complete și conforme
   • Se recomandă folosirea modelelor oficiale din Anexele OM nr. 4.283/2024.
   • Memoriul justificativ trebuie să conțină:
     a) date despre imobil și valoarea contabilă;
     b) motivarea propunerii (interes public, utilitate locală);
     c) măsuri pentru relocarea activității educaționale (dacă este cazul).
4. Respectarea transparenței și a consultării comunității
   • Se recomandă organizarea unei dezbateri publice înainte de schimbarea destinației.
   • Proiectul de hotărâre trebuie publicat în prealabil, conform Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională.
5. Interdicția utilizării în scopuri comerciale
   • Conform art. 146 alin. (11), spațiile sau terenurile pot fi folosite doar pentru servicii publice – cultură, sănătate, sport, tineret, asistență socială etc.
   • Folosirea pentru activități economice, concesionare comercială sau parteneriate private este strict interzisă fără aprobarea ME.

Recomandări comune ISJ – UAT

1. Instituirea unei comisii mixte județene
   • ISJ și Consiliul Județean pot institui o comisie comună de verificare și actualizare a patrimoniului școlar, cu rol consultativ.
2. Aplicarea principiului dublului control
   • Nicio decizie de schimbare a destinației nu se consideră validă fără dublă vizare:
     • controlul de legalitate (ISJ/ME);
     • controlul de oportunitate (CL/CJ).
3. Arhivarea și trasabilitatea documentelor
   • Toate cererile, avizele și hotărârile privind patrimoniul educațional trebuie arhivate electronic și comunicate anual ME.
4. Formare și instruire periodică
   • ISJ organizează, cel puțin o dată pe an, sesiuni de instruire pentru directori, juriști și reprezentanți ai UAT pe tema regimului juridic al bazei materiale.

Model de conduită administrativă recomandat

1. Consultă înainte de a decide.
2. Avizează înainte de a schimba.
3. Informează înainte de a aplica.
4. Protejează ceea ce educă.

Concluzie finală

Regimul juridic al bazei materiale a învățământului preuniversitar nu este doar o problemă de patrimoniu, ci o expresie a responsabilității publice față de educație.
Coordonarea corectă între Ministerul Educației, ISJ și autoritățile locale garantează echilibrul între dezvoltarea comunității și respectarea interesului național.

Orice metru de zid școlar are valoare juridică, socială și morală. Iar orice decizie privind destinația lui trebuie să treacă, mai întâi, prin filtrul responsabilității educaționale.

 

Bibliografie selectivă

1. Legea învățământului preuniversitar nr. 198 din 4 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 613 din 6 iulie 2023, cu modificările și completările ulterioare.
   • Articole relevante: art. 146–147 – „Baza materială a învățământului preuniversitar” și „Înscrierea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile”.
2. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57 din 3 iulie 2019 – Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, cu modificările și completările ulterioare.
   • Articole relevante: art. 286–297 (Partea a VI-a – Regimul juridic al proprietății publice și private); art. 287–292 (dreptul de administrare, închirierea și schimbarea destinației bunurilor din domeniul public).
3. Ordinul ministrului educației nr. 4.283 din 16 aprilie 2024, pentru aprobarea procedurilor privind elaborarea avizelor conforme pentru schimbarea destinației bazei materiale a unităților de învățământ prevăzute la art. 146 alin. (7) și (8) din Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023, precum și condițiile necesare acordării acestora, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 19 aprilie 2024.
4. Ordinul ministrului educației nr. 5.115 din 4 septembrie 2019, privind aprobarea Procedurii de avizare a închirierii bunurilor imobile, temporar disponibile, aflate în proprietatea publică a statului și administrarea Ministerului Educației Naționale, publicat în Monitorul Oficial nr. 776 din 25 septembrie 2019.
5. Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
6. Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, republicată.
7. Doctrină și jurisprudență:
   • Decizia Curții Constituționale nr. 370/2021 privind regimul bunurilor aparținând domeniului public;
   • Decizia Curții de Apel București nr. 5123/2023 (contencios administrativ – nulitatea hotărârii de schimbare a destinației unei clădiri școlare fără aviz conform);
   • Comentarii doctrinare în Revista Română de Drept Public, nr. 2/2024, secțiunea „Domeniul public educațional – între protecție legală și autonomie locală”.

 

Autor: Ionut NISTOR  - consilier juridic

 

Imagine: pexels.com
 

Copyright © 2025. Toate drepturile rezervate LEGIStm.